Într-o noapte tîrzie de septembrie

Vreau să fac ceva ce nu am făcut niciodată: să iau o gură adîncă din vîntul care îmi suflă în față și să fug, fără să mă gîndesc, fără să privesc în urmă. Ție vreau să îți arăt multe lucruri pe care mi-am imaginat că le vei înțelege. Vreau să îți arăt trecutul, nu ca să mă văd în oglinda deformată a amintirilor, ci pentru că vreau să citești prin rîndurile timpului cum va fi viitorul. Vreau să mă vezi pe mine cea care iubea, cea care ura, cea care a fost, pe rînd, toate chipurile și sentimentele de pe pămînt, fără să fie în fapt niciodată nimic. Vreau să nu mă mai gîndesc la nimic și la nimeni în afară de mine și de tine. și să plec.... Vreau să plecăm departe....

Mi-ai spus că putem face orice, important este să ne dorim. că putem să atingem luna, dacă suntem împreună. Eu vreau să ne privim în ochi, ca și cum ne-am îndrăgosti acum pentru prima dată, să ne luăm de mînă, ca și cînd carnea noastră s-ar atinge pentru prima oară, să pășim timizi, ca și cum picioarele noastre ar simți pentru prima oară în același timp pămîntul și... să plecăm! Caldul care iese din pămînt mă sufocă, amintirile pe care vreau să ți le arăt îmi inundă mintea și nu mă lasă să dorm, să uit, să mă ascund... Vîntul a început să bată, să îmi amestece în inimă gandurile, venele, rănile... Nu mai știu nimic, decît că trebuie să plecăm...

Mi-e frig... Ai lăsat fereastra deschisă.. Îmi plac ferestrele deschise, dar hai să fugim prin ea amîndoi....

Bella Italia

Long time, no seen... Cam asa s-ar putea descrie activitatea mea pe blog. Ei bine, mi-am luat o vacanta luuuunga (si sper eu bine meritata) dupa ce am scapat de licenta si de toate cele sfinte si pagane de dupa terminarea facultatii.

Licenta a trecut cu bine, chiar foarte bine, desi m-au dezamagit notele unora sau a altora, care nu inteleg de cand s-au desteptat sau din contra. Dar na, asa este in viata, este important sa stii si pe cine sa pupi, sau sa scuipi. Si stiu ca aici multi imi vor da dreptate. Asa ca dupa toate cele trecute, mi-am luat zborul spre cuibul meu, pe care il vom oficializa cam intr-o luna prin cununia civila. Vara mea a fost o adevarata incursiune prin frumusetile Italiei, si pot sa spun ca are o multime. Porturi mari si nave impunatoare, orase care isi pastreaza intacte centrele istorice, pe care nu le demoleaza si in nici un caz nu le retrocedeaza, ca sa fie distruse de noii proprietari. Pai hai sa fim seriosi, cum ar fi aratat de exemplu Florenta retrocedata? Statuia lui David a lui Michelangelo probabil ar fi cerut cinci euro de om ca sa fie admirata, iar domul din centrul istoric ar fi avut un gard de 4 metri in jur. Nici Ponte Vecchio nu cred ca ar fi aratat mai bine, ca sa nu mai vorbim d Fortezza, marea fosta fortareata devenita parc unde se aduna imigrantii, ca un semn de solidaritate fata de singuratatea celuilalt.

Si da, sunt foarte multi imigranti. Femei plecate de acasa, de langa familie, ca sa poata sa isi tina casa, barbati care inalta cladirile Italiei pe santiere, copii care vin in vizita la parinti si inca nu inteleg sacrificiul facut de rudele lor. La bella Italia e construita de brate straine, batranii sunt ingrijiti de brate straine, lucrarile facute in aluminiu si fier sunt facute de bratele straine.

Dar ei au ceva ce noi nu am stiut sa pastram: traditia!

Am fluturi în stomac

Am dormit bine în ultimele nopţi. Pot spune că m-am trezit cam dimineaţă, după puţine ore de dulce inconştienţă, dar somnul a fost profund. Am şi eu o întrebare: de ce aş putea avea eu acuma fluturi în stomac? Păi să vedem...

Aş putea să fiu îndrăgostită şi de aceea să îmi mişune tot felul de înaripate, de emoţie. Păi sunt îndrăgostită de doi ani şi nu, nu e ăsta motivul. Adică... relaţie aşezată, viitor soţ frumuşel foc, iubire, iubire şi tot aşa.

Mai apoi, s-ar putea să îmi fie foame. Pentru cine mă cunoaşte, ştie că nu sunt genul de persoană care să sufere de foame. Adică... apropiaţii ar putea spune că sunt de-a dreptul gurmandă. Deci... chiar am mîncat mult prea mult azi, poate de aia simt fiori. Deşi foame sau suprasaturarea nu pot fi considerate emoţii, nu?

Ok... Alt motiv. Aş putea spune că am o stare premonitorie, că de fapt simt ceva rău că vine, ceva pentru care nu mă simt pregătită şi nu ştiu cum să înfrunt. Că am fluturi în stomac, frumoşii fluturi coloraţi, dar nu anunţă nimic bun. Ok, asta ar fi o versiune plauzibilă.

Si să mai spunem că evenimentul ăsta este foarte, foarte aproape şi tocmai de aceea mă torturează cu atîtea presentimente. Altfel de ce atîta timp mi-a fost al naibii de bine şi acuma, deodată, nu mai sunt bună de nimic?? Deci un eveniment rău, care va veni curînd... Hmmmm... :-?

Mai apoi... Cînd eram mică îmi plăcea foarte mult Dark Angel. Am reuşit să fac rost de toate sezoanele în care Jessica Alba ambalează motorul unei Ninja Neagră şi totuşi... Din cauza fluturilor astora nu pot să mă apuc să revăd serialul ăsta pe care înainte nu mai aveam răbdare să îl vizionez... Şi VREAU să îl văd!!! Mereu îmi spun că lasă, îl văd începînd de duminică, dar oare de ce??

Ce sunt cu toate semnele astea?? Ce înseamnă fluturii ăştia?? Mîine plec la Iaşi, îmi revăd colegii dragi mie şi apoi... O, Doamne, eu mîine am LICENŢA!!!

Credinţele din mine

Cred în ziua de mîine. Cred că soarele apune şi apoi răsare cu un sens, că tot acest chin de a ne lumina zilele nu este zadarnic. Şi cred că fiecare nou pas, fie că este vorba de dimineaţa, cînd mă dau jos, este unul înainte. În imensitatea lor, lucrurile au un sens...

Cred în iubire mai mult decît orice pentru că te ştiu pe tine, înger de dincolo de cît puteam să înţeleg înainte de a te cunoaşte. Cred în zîmbetul sincer al unei mame cînd îşi priveşte copilul şi în lacrimile bunicii cînd nepoţelul ia premiu la şcoală. Cred în dragostea curată, dezinteresată, în fericirea sufletelor ce se unesc, întotdeauna într-o familie. Şi acum cred cu tărie, nu ca atunci cînd nu înţelegeam ce rost au sufletele încătuşate în trup!

Cred în tine mai mult decît orice pe lume, în puterea ta de a peria dezastrele şi de a le transforma în lucruri frumoase. Ştiu că sălăşluieşte în tine puterea de a merge mai departe cu capul sus şi poţi vedea că fiecare palmă te împinge de fapt să evoluezi. Cred în dragostea noastră curată şi din nou, în tine, dragostea mea!

Cred că am puterea să recunosc atunci cînd greşesc şi întorc pe toate feţele rafale de vînt ce nu ar trebui să devină furtuni. Şi sper ca Tu, inima mea, să ai puterea să mă ierţi mereu, mereu, fiindcă să ştii, mereu voi fi aşa. Voi ridica privirea după ce voi înţelege că am greşit şi voi spune: da, aşa este, dar acum să mergem mai departe. Iertaţi-mă, voi toţi cei cărora v-am greşit!

Şi cred în oameni. Iubesc oamenii şi ştiu că au puterea să fie mai mult decît simple păpuşi, mase amorfe de oameni în faţa diferitelor autorităţi. ştiu că societatea au construit-o ei, oamenii, care acum refuză să mai recunoscă sau să se implice în a lua decizii. Cred că oamenii pot fi mai mult decît o "opinie publică". Iubesc oamenii!! Sunt şi eu, unul din ei!

Şi mai cred în şansă. Cred ca viaţa e plină de ocazii frumoase şi bune pe care trebuie doar să le înţelegi şi să profiţi de ele. Nu e nimeni vinovat de propriul eşec decît omul însuşi, căci nu a ştiut să îşi adune şansele. Şi mai cred că da, sunt un om fericit!! Foarte fericit!!!

Pînă data viitoare, promit că nu mai filosofez aşa, tam nesam!!! :D

De meserie m-aş face jupuitor de cireşi

Am crescut mare. Da, ştiu, se vede cu ochiul liber, dar problema e că acum a revenit pe buzele adulţilor întru mulţi ani o întrebare care mă punea în dificultate cînd eram mică. Ma întrebau mereu, dar mereu, de fiecare dată cînd apăream murdară de ciocolată pe la gură şi cu păpuşa în braţe, şi de fiecare dată suna mai enervant, mai primejdios: "Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?"

Acum întrebarea s-a schimbat. De fiecare dată cînd vreo tanti X sau nenea Z mă prinde în raza vizuală, aud cum strigă aşa, să audă şi toţi ceilalţi oameni, că poate au şi ei aceeaşi curiozitate: "Ai terminat anul asta facultatea, nu?? Şi ce vrei să faci în continuare??"

Păi vă răspund aici ceea ce în cuvinte nu am cum să spun, fiindcă nu aţi înţelege. În primul rînd vreau să redevin copil. Să mă îmbrace mama dimineaţa în uniformă şi să îmi împletească părul într-o codiţă spic, să mă sărute pe frunte şi să mă trimită cu bunicul la şcoală. Bunicul să îmi spună a n-a oară poveştile lui, aceleaşi veşnic, iar eu să am răbdarea să îl ascult şi chiar să îmi placă. Apoi aş lua-o de la capăt. Ăsta e planul meu pe viitor, dacă ar fi să pot trăi într-un vis şi să fac numai ce îmi place.

Mai apoi, m-aş face de profesie jupuitor de cireşi. Cînd s-ar coace cireşele, aş avea grijă să iau toţi copacii la rînd şi să mă îndop cu cireşe. Şi să îmi un cercei roşii din fructe dulci, să ajung acasă năclăită şi să îmi placă. Să nu mă gandesc că m-am îngrăşat, ca trebuie să ţin regim şi că îmi miroase gura dacă mănînc ceapă. Să fac cu adevărat ceea ce vreau! Bine, sincer, ar fi ceva ce nu aş face chiar dacă aş fi tentată: nu aş mai gusta NICIODATĂ cireşele amare ale bunicului, deşi par delicioase şi dulci. În realitate sunt FOARTE amare!

Şi mi-ar plăcea să fiu din nou pe rînd învăţătoare, profesoară, mireasă, cîntăreaţă şi doctoriţă, iar păpuşile mele să fie singurul martor al talentelor mele nebănuite din orice domeniu. Să fiu şi frizeriţă şi să aştept nerăbdătoare să le crească părul victimelor de plastic după o nouă coafură rebelă. Şi cu siguranţă mi-ar plăcea să fiu din nou designer vestimentar şi să creez rochii unicat din şosete verzi-albăstrii.

Pînă una alta îmi iau licenţa, mă angajez şi probabil va veni şi momentul în care voi avea copii. Tot ceea ce ştiu e că îmi doresc să îşi amintească şi ei cînd vor termina facultatea toate lucrurile pe care mi le amintesc eu acum despre copilăria mea. Şi chiar îmi doresc ca în continuare să fiu copil...

Dar cine să îmi plătească biletul pe autostrada viselor?

Cerul meu senin şi munţii...

În sfîrşit am ajuns la Piatra Neamt. Am plecat astăzi, la ora cinci jumătate, obosită ruptă şi cu dispoziţia necesară de a dormi o oră, nicidecum de a porni la drum. Dar m-am urcat în maşină şi am lasat-o să mă poarte spre casa copilăriei mele.

De fiecare dată cînd ajung în apropierea munţilor, simt emoţiile cum mă cuprind. Casa mea este undeva în munţi, aproape de înălţimi şi departe de praf şi cădere. Şi asta cred că ar putea să spună aproape oricine. De data aceasta, astăzi a fost diferit...

Da, mă îndreptam spre munţii mei iubiţi, cărora le duc dorul în cîmpiile Iaşului. Şi abia aşteptam să simt aerul acela tare, rece din oraşul meu natal. A plouat aproape tot drumul. Stăteam pe scaunul din spatele şoferului, privind spre nicăieri pe geamul de lîngă mine. Şi am decis că este momentul să mă uit în faţă, ca să îmi vad munţii. Eram pe şoseaua ce duce dinspre Roman spre Piatra Neamt. Dar pentru prima oară în trei ani, nu am văzut munţii!

Era cerul înnorat, care se separa printr-o dungă clară de fîşia de albastru clar, însorit, de deasupra culmilor. Pentru prima oară am privit cerul. Şi da, ne îndreptam spre cer senin, fiindca de fapt acolo e locul meu, în cerul senin de deasupra, ameninţat veşnic de nori, dar niciodată complet răpus de furtuni. Locul meu este acolo unde soarele îţi spune o poveste, ca astăzi, cînd spunea povestea unui drum terminat.

Nu vă voi mai plictisi o dată spunînd că acel drum terminat este facultatea. Bravo mie şi noroc în continuare. Doar că azi am închis cercul. Acum trei ani plecam cu lacrimi în ochi, fiindcă îi lăsam în urmă pe cei dragi. Astăzi mă întorceam şi zîmbeam, pentru că mi-am descoperit locul: în cerul senin, orice ar ascunde el dedesubt... Sunt ca un zîmbet. Îşi poate găsi un loc chiar şi în cele mai triste momente cu condiţia să existe cerul meu senin...

Şi munţii... Toţi munţii grămădiţi în inimă...

Cea mai frumoasă zi!

Cum aţi dscrie o zi perfectă?? Serios!!! Deci nu vă va veni să credeţi, nici mie nu îmi vine să cred, dar astăzi am avut, pot să spun cu mîna pe inimă, o zi mai mult decît perfectă, dacă se poate!!! Am petrecut 8 ore la cumpărături!!!

Ce examen mîine??? Ce licenţă??? M-am dus să îmi caut rochie pentru banchet şi da, urîţi-mă, mi-am permis să stau opt ore!!! A, da, am luat şi pantofi.

Şi apoi a venit şi cea mai bună veste din ultimul an, jur!!! Iubitul meu mă va însoţi în seara banchetului, pentru că arăt "prea bine în rochie şi să nu mă fure cineva." Da, ştiu, e paranoic, nu sunt şanse să mă fure nimeni, dar.... Vine!!!

Deci nu ştiu ce am făcut ieri, dar cu siguranţă mă voi chinui să îmi amintesc şi să fac acleaşi lucruri mai des, poate, poate îmi aduc noroc în fiecare zi. Încă am senzaţia că trebuie să mă pişte cineva şi să mă trezesc din visare!!! Bine, examenul de mîine probabil îmi va da o adevărată palmă, dar pînă atunci...

Să vă povestesc despre rochie??? E scurtă, dar are în partea de jos un tiv în tonuri de mov pînă un pic deasupra genunchiului. Parcă a fost special făcută pentru mine rochia, serios!!! Deci mi-am luat rochia perfectă pentru gusturile mele. La pantofi a trebuit să mă mulţumesc cu "aştia sunt mai drăguţi decît ceilalţi", dar merg mănuşă cu rochia!!!

Revin: ce licentţă??? Ce examen??? Eu acum plutesc pe un norişor (mov, bineînţeles, în ton cu rochia) şi am o puzderie de inimioare în jur. Adică... se putea să am o zi mai bună de atît??? Şi serios, în "I love shopping" este o frază genială pentru femei: "Dacă toată lumea ar putea să îşi cumpere în fiecare zi cîte ceva, depresia nu ar mai exista!" Nu credeţi?? Adică... uitaţi-vă la mine!!!!

În legătură directă cu spiritele

Se spune că o vorbă bună la Doamne-Doamne nu strică niciodată, aşa că uite susţinerea mea spre piul meu drag (prietenii ştiu de ce) făcută public, ca să găsească mai repede drumul spre îndeplinire. By the way, pot vorbi cu spiritele!!! Ştiaţi??? Deci ştiu sigur tot ce am scris mai jos :D

Puiul meu iubit,

Nu îţi fă griji, licenţa o vei lua cu bine şi vei vedea că la final vei rîde de cît de uşor a fost. Vom sta amîndoi cu berea în mînă şi cu grătărelul în faţă şi vom rîde numai uitîndu-ne la umăr, dapăi să mai privim şi peste el! Deci stai relax, nu te mai plînge în fiecare zi şi CONCENTREAZĂ-TE!! Să ştii că dacă te plîngi mereu, dar nu faci nimic, tot cu zero rămîi, oricît de binevoitoare aş fi eu. Deci nu te mai plînge şi apucă-te de muncă!! Dar atunci ar cam fi o problemă relaxarea, nu? :P

Cu prietenul nostru, Gardianul-Vultur, ca să îl poreclim aşa, poţi deja să te linişteşti. În curînd vei semna contractul ăla cu el, nu îţi mai fă atîtea griji! Vei vedea că nu va trece nici o săptămînă şi te va chema să staţi de vorbă (aşa îmi spun mie spiritele, serios! Chiar pot comunica cu ele!! MMMmmmmmmmm) Trebuie să gîndeşti pozitiv orice ar fi!! Din nou îţi spun: nu te mai plînge dacă nu este cazul!! Vei vedea că am dreptate, te asigur. (chiar aud şoapte de acuma!! Oare chiar am stabilit contactul cu lumea de dincolo?)

Să nu te mai consumi cu munca!! În curînd vei ajunge să ai un serviciu perfect, bine plătit şi pe măsura facultăţii pe care o termini. (Nu mai comenta în gînd, că o termini pe bune, ţi-am spus!) Vei pleca trîntindu-ţi demisia pe masă, zîmbind cu superioritate şi spunînd: de mîine, eu ţi-s naşul!! Şi şeful ţipînd: îndurare, îndurare, Dragoş, Măria Ta!!! (acuma aud voci, nu doar şoapte, în ambele urechi!! Doamne, oare chiar funcţionează conexiunea asta?? Ce uşor e să fii vrăjitoare!)

Şi nu îţi fă griji cu părinţii, curînd vei vedea că îşi revin şi ei din stresul de pînă acum, şi mama ta îţi va face din nou paste seara, şi nu doar fripturi tot timpul, că sunt mai uşor de făcut (unde mai pui că tu nu mănînci carne). Şi vei vedea că de bucurie că a trecut valul de tristeţe veţi dansa o horă neaoşă în jurul meseu încărcate de cartofi prăjiţi. Acuma e mai bine, inima mea? (Parcă aud nişte tobe!!! Spiritele cîntă rock?? Ce tare, am dat peste nişte spirite de gaşcă!)

În rest, să ştii că eu te iubesc mult şi măcar bine că nu ne-am mai certat de ceva timp. Şi mă bucur că pe langă aceste lucruri enumerate mai sus nu mai este NIMIC pentru care să fii nemulţumit! Asta mai lipsea!! Să fii nemulţumit şi de culoarea maşinii!

P.S. Am descoperit că uitasem căştile în urechi şi Rammstein era ultima formaţie pe care am ascultat-o înainte să îmi dau seama că MP3 playerul merge. Dar să ştii ca eu chiar am auzit vocile, promit!!! Promit pe cuvînt de pataşon pataşonesc!

Pentru voi....

E tîrziu şi peste oraş se aşterne o tăcere grea. Din cînd în cînd, cîte o maşină grăbită spre cine ştie ce locuinţă îmi tulbură şirul gîndurilor. Mă aflu la sfîrşit de drum. Cînd am început să păşesc, mă întrebam cum va fi la final şi îmi imaginam încîntată tot felul de scenarii. Acum mă sperie şi gîndul că trebuie să ridic fruntea.

M-am reconstruit. Dintr-o mare de oameni, tot unul dintre ei sunt, dar alta decît acum trei ani. Privesc în urmă la fetiţa care venea în Iaşi timidă, înfricoşată de gîndul că vreodată un profesor universitar îi va pune o întrebare. Îmi imaginam că voi învăţa pe rupte, că viitorul va fi roz, pentru că, nu e aşa, totul e o chestiune de percepţie. Dar acum mă simt departe de fetiţa aceea.

Am lasat-o la un colţ de universitate. A rămas privindu-mă uimită, cum mă transform şi cum îmi descopăr pe rînd spiritul polemic, încrederea în sine şi feminitatea. Fetiţa ce alerga să prindă fluturi devenise un fluture ce se vroia greu de prins. Şi mi-am început zborul, parcă într-o altă lume, cu alte dorinţe şi fiindu-mi tot mai frică de viitor.

Am dansat vals prin ani. Am învăţat să ţin discursuri, să îmi las imaginaţia să zboare, să ating cerul atunci cînd îmi plăceau norii şi să mă ascund în spatele soarelui cînd se anunţau ploi. Mi-am învăţat sentimentele şi derapările de la drumul cel de altă dată. Acum nu îmi mai umpleam buzunarele de acadele, ca să nu mă plictisesc în lugul drum, acum eu construiam o cale. Şi tare îmi este frică să nu spun la finalul finalului asemeni lui Iona că "Eu am mers bine, dar drumul! Drumul! El a greşit!"

Secundele le ţin pe umeri şi amintirile în palme. Le privesc şi îmi este dor. Anca cea de demult e încă la colţul Universităţii şi tace. Are o lacrimă pe obraz. Ştie că nu mai poate spera să trăiască. Se simte tot mai slabă, mai cadaverică în lumina unui vis de demult. Ciudat e că am visul, am tot ce mi-am dorit la început, dar nu mai sunt eu aceeaşi... Nu mă mai am pe mine!

Mă doare pieptul. Şi aş vrea să strig. În întunericul de afară nu e nimeni şi nimic. Îmi e dor. Îmi e dor de mine, cea de atunci, îmi e dor de Dana cea din primul an, cu care ieşeam şi rîdeam la un suc, jucîndu-ne cu un şoricel de plastic pe masa din Stud. Îmi e dor şi de Ada, care mereu se împiedica sau greşea o uşă pe undeva, care mereu ne făcea să zîmbim. Îmi e dor de zilele cînd chiuleam cu nesimţire şi cheltuiam bani prin baruri. Şi îmi este dor de Raluca din anul II, cu care pierdeam dimineţile la o cafea şi nu ne mai hotăram să mergem la şcoală. Care se alinta mereu şi mereu părea să aibe nevoie de un umăr pe care să plîngă. Şi mă gîndesc deja cu dor la Otilia din anul III, decisă şi hotărîtă mereu, sigură pe sine şi gata tot timpul să pună piciorul în prag. Şi de Alexandra îmi amintesc, mereu zăpăcită, cu capul în nori şi prietenoasă.

Deşi suntem toate aici.... noi nu mai suntem aceleaşi. Am cîştigat atîtea lucruri, dar am pierdut atît de multe! Fetelor, această jelanie este pentru noi! Sper să ne găsim drumurile în viaţa asta care ne schimbă în fiecare clipă...

E grava situatia de toate partile!

Presa din Piatra Neamt e plina de surprize. Credeam ca ziarul "Ceahlaul" din acest municipiu este unul serios, dar.... Convingeti-va singuri, citind acest articol!!

"Ioan Ungureanu (57 de ani) din Dumbrava Roşie, i-a alertat pe poliţiştii din localitate, sîmbătă, în jurul orei 11, cu privire la faptul că nepotul său, Costel Ungureanu, în vîrstă de 11 ani, a plecat de acasă cu o zi înainte şi nu a mai revenit. Băiatul fusese încredinţat de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Neamţ bunicului matern, care să-l crească şi să-l educe, fiindcă părinţii n-au fost în stare. Cercetările efectuate de poliţişti au stabilit că minorul a plecat vineri după-amiază la un magazin din localitate, spunînu-i bătrînului că merge să îşi cumpere îngheţată. Nu s-a mai întors din sat şi ultima persoană care l-a văzut a fost chiar vînzătoarea. Se pare că băiatul era însoţit de un alt copil şi se ia în calcul chiar posibilitatea ca el să fi plecat împreună cu amicul său la domiciliul acestuia.

Costel Ungureanu are 1,30 metri înălţime, aproximativ 40 de kilograme, corpolenţă slabă, păr şaten tuns scurt, ochi albaştri. La momentul dispariţiei era îmbrăcat cu un tricou de culoare neagră, pantaloni de tercot bej, pe cap purta o şapcă de culoare galbenă şi era încălţat cu şlapi din plastic albastri. Persoanele care pot da relaţii despre minor sînt rugate să contacteze cea mai apropiată unitate de poliţie sau să apeleze gratuit 112! (n.a. comunicatul de presa de la IPJ Piatra Neamt il puteam citi si singura, serios!)

Andreea DASCĂLU" - not to be forgotten!!

Ziarul Ceahlaul, Piatra Neamt,25 mai, 2009

Prea dimineata pentru stiri....

Cel mai sportiv an din toţi anii de facultate a fost anul CuzaNet, cînd urcam Copoul în fugă, să ajung la Muzeul Literaturii Române sau la Centrul Cultural German Goethe Zentrum. Şi cel mai somnoros dealtfel. Dimineaţa începeam orele la 12, aşa ca la 10 îmi propuneam să fiu la muzeu în căutare de ştiri. Dar mereu mă trezeam prea tîrziu. Ei, era bine şi dacă ajungeam la 11 la muzeu. Dar bineînţeles că nu îmi găseam pantofii, mi se şifonase prea mult cămaşa şi blugii cred că intraseră la apă că mă strîngeau. „Ei, lasă că mă duc mîine la muzeu!”, îmi spuneam relaxată. Şi următoarea zi…

La sfîrşitul semestrului cred că se aglomerau pe flux interviuri şi reportaje, poate, poate contează mai mult decît ştirile şi trecem anul fără restanţe. Eu una cum prindeam un interviu, îl făceam. Şi îl trimiteam urgent să fie publicat. Cu ştirile, am explicat mai sus, erau prea dimineaţă orele la facultate ca să te mai duci să te documentezi pe teren, şi în plus e dificil să locuieşti singur, începe să îţi dea bătăi de cap munca de întreţinere a casei. Dar seara, era chiar relaxant să mă duc la întîlnirile cu scopuri literare de la Muzeu. A fost ca o nouă pasiune. Cred că sunt singurele întîlniri la care nu am întîrzîiat în viaţa mea de pînă acum.

Dar trăgînd linie, CuzaNetul a fost poate cea mai utilă experienţă. Meseria nu se fură numai din cărţi, cu siguranţă se învaţă la locul de muncă. Agenţia de ştiri ne-a dat şansa să fixăm cunoştinţe practice de jurnalism, să învăţăm practic ce înseamnă să scrii, nu doar la nivel tehnic. Cu siguranţă a fost cea mai înjurată etapă din studenţie, aici nu sunt şanse să mă contrazică nimeni, dar întotdeauna, la final cînd tragi linie, îţi dai seama că ceea ce ţi-a plăcut cel mai puţin, îţi foloseşte cel mai mult

Scrisoare catre admiratoarea mea secreta

Scumpa mea,

Ma bucur sa aud ca nu ma simpatizezi. Nu stiu de ce, dar ma amuza al naibii de mult sa stiu ca nu poti sa stai nici la un suc linistita fara sa strambi din nas, pentru ca ceva iti aminteste de existenta mea. Sunt buna la a enerva lumea, multumesc din inima ca exista antipatia ta pentru mine. Stii vorba aia, daca nu, ti-o spun acum: "Invidia ta e forta mea!"

Propriul slogan in viata nu poate fi "Ma bag mereu pe sub pielea oamenilor!", pentru ca nu inteleg ce te faci daca dai de unul care are soricul mai gros. Probabil te enervezi si nu intelegi ce se intampla, cum de ai dat peste o persoana atat de insuportabila? Pai iti spun eu, e mai inteligent ca tine, asa ca te enerveaza la culme.

So what? ai putea spune. Well, nu sunt un star de cinema, dar tu ma transformi in unul. Si sincer imi sta bine in lumina reflectoarelor. Dar imi e mila de tine. Sunt un pic naiva, cum sa imi fie mila? Dar nu meriti altceva decat... mila mea! Adica ma vezi cam des ca sa nu ma suporti, unu la mana, doi la mana, nu stiu daca ia cineva in seama antipatia ta. Bine acum, mai sunt vreo doua taranci de oras care te asculta constant, dar cum este sa fii atat de stresata in antipatia ta incat sa nu ti-o poti controla?

By the way, sper sa fii fericita si sa iti vina mintea la cap, desi la tine comportamentul de rahat e problema, nu creierul. Dar cine stie, poate te ajuta urarea.

Te-am pupat, mica mea admiratoare secreta!

simbolul porumbelului

"În evoluţia semnificaţiilor simbolice ale acestei păsări se observă mai multe straturi,

unele sensuri ţinând de epoca păgână, altele au fost aduse o dată cu răspândirea crestinismului. Cele mai vechi reprezentări ale porumbelului datează din Mesopotamia. În religia aramaică,

porumbelul e dedicat zeiţelor Anat si Istar — care patronează dragostea si fecunditatea.

În Grecia si Roma antică este pasărea consacrată Afroditei (Venerei), simbolizând dragostea fericită.

Perechea de porumbei constituie la multe popoare un exemplu al dragostei împărtăsite sau al armoniei conjugale, în lirica românească e o metaforă preferată a potrivirii celor doi îndrăgostiţi:

,,C-amândoi ne potrivim,

Si la ochi si la sprâncene,

Ca doi porumbi la pene;

Si la ochi si la uitat,

Ca doi porumbei la stat"

Cu inimă de porumbei (hulubi) se fac descântece si farmece de dragoste; figurine de aluat în formă de porumbei se pun în uncropul consumat de miri si de nuntasi în ceremonialul nupţial din Bucovina.

În crestinism, simbolismul porumbelului, pasărea ce încarnează pe Sfântul Duh, preia, pe de o parte, semnificaţia mediteraneană a iubirii (într-o formă sublimată) asociată porumbelului, iar pe de altă parte continuă o tradiţie a poporului evreu, unde se presupune că el a fost cândva o pasăre totemică.

În episodul cu Arca lui Noe, porumbelul este purtătorul ramurii de măslin ca simbol al păcii, armoniei si speranţei. Este un simbol al purităţii morale a omului, debarasat de tot ce e terestru si de păcat. Este inima celor drepţi, iar ochii porumbelului reprezintă un termen de comparaţie pentru un om luminat si pur. Alături de reprezentarea pestelui si a mielului, porumbelul este unul din cele mai vechi simboluri ale crestinismului. în simbolismul Sf. Treimi reprezintă Sfântul Duh.

Porumbelul si crinul — Bunăvestirea;

12 porumbei —apostolii.

în credinŃele poporului e o pasăre benefică „plăcută lui Dumnezeu", dracul

nu se poate preface în porumbel.

în simbolistică alchimistă e pasărea lui Hermes

si semnifică spiritul eliberat de materie."

Ivan Evseev, "Dictionar de simboluri şi arhetipuri culturale", ed. Amarcord, Timisoara, 1994, pag 148.

Nu vrei sa ma asculti? Nu primesti.... Sic!

Femeile au idei trasnite! Bine, asta nu cred ca este o noutate pentru nimeni, dar v-ati gandit vreodata ca pentru a forta mana barbatilor sa faca ce vor femeile, acestea ar putea intra in greva de... sex? Serios acuma, e subiectul la care barbatii se gandesc cel mai des si defineste actiunea lor... preferata.

Ei bine, ideea nu e a mea, ci a femeilor din Kenya. Cateva mii de femei din aceasta tara vor intra in greva de sex timp de o saptamana pentru a convinge politicienii sa puna capat crizelor interne care macina tara. Ei, vedeti ce iese cand iau femeile fraiele in.... mainile lor?

Organizatia Femeilor pentru Dezvoltare i-a cerut atat nevestei presedintelui Mwai Kibaki, cat si sotiei premierului Raila Odinga sa participe la actiunea de protest. Dar asta nu e tot. Organizatia va da ea insasi bani la prostituate sa nu lucreze o saptamana. Asta da rai pe pamant pentru Biserica. Va imaginati? O tara intreaga in care nu se preacurveste. Nici macar cu voie, dapai fara voie!

"Am analizat toate temele de discutie ale barbatilor si am decis ca sexul este raspunsul", a spus doamna Subow, citata de ziarul Evenimentul Zilei. Pai nici nu ne indoiam ca sexul nu ar fi raspunsul la vreo intrebare. Problema e cum pui intrebarea. A mai adaugat si ca "sexul nu apartine niciunui trib (n.a. fina observatie feminina), nu are un partid politic (n.a. simpla deductie feminina) si se intampla chiar si in cele mai sarace gospodarii (n.a. Serios? Adica e o chestie strict de instinct uman? La dracu, mie mi se parea ca devine o afacere!)"

Serios acuma, nu ca e o idee buna? Ca sa sfarsim o criza, amenintam cu alta, mult, mult, dar mult mai grava! :D

Decalogul femeii cu 3% pitzipoanca in ea

Cred ca toate fetele au in ele ceva de pitipoanca. Adica macar cu cea mai buna prietena mai vorbeste la modul "Vai fata, sa iti spun ce chestie aiurea mi s-a intamplat! Nu o sa iti vina sa crezi!". Deci pentru mine, e adjudecat. Suntem toate niste 3% pitipoance macar acolo, asa, ca e la moda.

Ceea ce nu pot sa inghit sunt pitzipoancele adevarate care critica celelalte pitzipoance adevarate, dar le lipseste numai catelul din poseta pentru a fi si mai usor de recunoscut pe strada. Acum, lor le-ar trebui o lista de idei, ca sa inteleaga cum sta treaba in lumea reala. Si asta ar fi usor de identificat de o mini pitzipoanca, aproape imposibil de acceptat de cele adevarate.

Cele 10 reguli ale femeii normale (bun pentru pitzipoance sa stie cum sta treaba)

1. Daca cineva iti spune ca arati fenomenal astazi, NU este adevarat neaparat! Inseamna ca ai langa tine niste lingai care vor sa se dea bine pe langa tine, ca doar na, esti fata, esti draguta si, cum am mai spus, in toate este un mugur de pitzipoanca.

2. Daca cineva te inteapa, inseamna pur si simplu ca nu ii place de tine, ca ii face placere sa te chinuie. Nu inseamna neaparat ca te invidiaza pe tina, diva divelor. Bineinteles, exista si persoane reduse mental care de altceva nu sunt in stare, dar sa nu vorbim acum de tarancile ajunse la oras.

3. Daca vezi pe cineva ca incepe sa isi povesteasca intamplarile fantastice, prin care a mai trecut de 100 de ori si pe care le stii pe dinafara, indeparteaza-te discret si zambeste binevoitor. Prostia este conagioasa, ca si pitziponceala.

4. Cantitatea de fard de pe fata nu inseamna ca arati bine. Probabil atunci cand esti foarte mandra de cum arati, pentru ca ai mai adaugat niste si mai mult fard (exprimaarea ambigua este intentionata) pe fata, atunci arati cel mai rau si toata lumea se intreaba de ce apari ca o sperietoare.

5. Regula de bun simt: daca ai 10 kilograme peste greutatea normala, nu merge sa te imbraci in colanti, fusta scurta sau pantaloni pana sub fund, pentru ca toata lumea se va uita la tine, e adevarat, dar te inseli daca crezi ca admirativ. Nu te baza ca esti mortala prin ceea ce nu ai.

6. In cazul in care te imbraci cu tocuri, top stramt, camasute, pantaloni luciosi, etc, intr-un cuvant elegant, NU MERGE SA TE DUCI LA CANTINA! Daca hotarasti sa te imbraci asa, atunci ai bunul simt sa mergi la restaurant, nu intr-un loc unde costa 12 mii ciorba.

7. Daca nu saluti un om pe strada, nu prea mai poti sa il suni/sa il contactezi pe mess sau mail ca sa ii ceri informatii. Nu va fi interesat sa iti raspunda, plus ca pici tu de fraiera sau de profitoare. A, da, si nu merge scuza: "Vai, nu te-am vazut ieri, cand ai trecut la 10 centimetri de mine! Ma gandeam la Ying si Yang si incercam sa imi gasesc karma, de aia nu te-am observat."

8. Cand mergi la cumparturi, fii realistic! Chiar daca ai patru milioane la tine sa iti cumperi o geaca, gandeste-te ca trebuie sa mai si mananci luna aia! Ideea "flamand, dar bine imbracat" nu prea suna a idee rationala, corecta si nepitziponceasca.

9. Daca ai bani nu inseamna ca esti faimos. Diva divelor are ceva in plus pe langa poseta Louis Vuitton, ochelari Dolce&Gabana si nu mai stiu ce haine de firma. Doar pentru ca esti imbracata in mai multi bani decat chletuie unii intr-o luna, nu inseamna ca soarele incepe sa se invarta in jurul tau.

10. Si cea mai importanta regula a femeii normale, vis a vis de pitzipoanca din ele: keep it real, no matter what!

Justitiarii si justitia

Ultima seara petrecuta in Iasi a trecut la fel ca celelalte. De undeva, se auzea prin tevile de la calorifer cum cineva tot bate sistematic cu un ciocan, cu o bata sau dumnezeu stie cu ce, ca nu se mai oprea. Priveam de la balcon strada cea lunga a Pacurariului, pe unde chiar atunci doi politisti treceau agale. Si din zare, venind furios, se vedea un Passat al politiei urmarind un Megane la fel de agresiv.

"Va rugam sa trageti pe dreapta, domnu cu masina galbena!". Pai la ce viteza avea masinutza aia, eu nici nu am avut timp sa imi dau seama de culoare. Ca sa traga pe dreapta, nu cred ca trebuia sa il rogi, ci sa ii pui o piedica ceva sa cada singur. "Domnul cu masina galbena este rugat sa traga pe dreapta!", s-a mai auzit o data undeva in departari, inainte ca zarva girofarurilor sa se stinga de tot. well.... Cred ca politia a alergat dupa "masina galbena" pana cand unul din cei doi au ramas fara benzina.

Chiar daca mai avem politisti bine intentionati, birocratia si legile care te incorseteaza nu iti dau voie sa iti faci meseria bine. Uneori chiar cred ca e mai bine sa existe acei justitiari fantezisti, care sa curete raul si infractorii dincolo de portile tribunalelor. Cine nu a vazut "The Boondock Saints", sa se uite!

Masca de deasupra zambetului

Gogoseria nou infiintata pe Copou nu are cum sa nu te atraga, macar prin mirosul divin pe care il raspandeste in jur, sau prin faptul ca fiind vis a vis de universitate, treci in fiecare zi pe langa ea. Asa ca m-am oprit astazi si eu in dreptul ei, ca multe alte fete (din ce am vazut eu, fetele sunt principalele cliente, ciudat!!). De dupa tejghea, vanzatoarea era ingandurata.

Fata ei parea ca ascunde un secret si o durere. Avea ochii tristi, dar zambea spre clienti si ii intreba pe cei mai lacomi, care se napusteau sa guste din gogosi, daca sunt bune. Se facea simpatica. Era machiata cu o nuanta de albastru la ochi, dar nici macar stratul gros de fond de ten nu reusea sa acopere vanataia mare de la ochi si de sub buza de jos, in partea stanga a fetei.

La inceput am crezut ca poate si-a intins machiajul in dreptul ochiului, dar vanataia din dreptul gurii, care urca spre obraz, cu siguranta nu era o greseala de contur. Am privit-o lung, dar ea nu isi ridica ochii din gogosi si daca o facea, cu siguranta nu te privea in fata. Si cel mai dureros a fost cand m-a privit in timp ce muscam cu pofta din noua "achizitie" si m-a intrebat cu un zambet umbrit parca de un fir de tristete: "Sunt bune? Iti plac?"

Si zambea... Unde se ducea ea oare dupa ce termina programul la munca?

Jurnalul celei de a saptea zi

Duminica, ora 7.00

La naiba, vreau sa mai dorm un pic macar... De ce ma trezesc si astazi la fel ca in restul samtamanii? vreau sa mai dorm o ora macar si apoi sa ma trezesc. Trebuie sa ma odihnesc astazi. Chiar nu am nimic important de facut sa ma trezesc totusi?

Duminica, ora 7.

Tot nu dorm? Nu ma mai joc asa! Ce inseamna asta? E totusi asa de cald si de bine in patut! Si perna e asa de moale! Plapuma... imi place plapuma asta, o tin ca zestre si vor dormi si copiii mei tot inveliti cu ea, ca e tare calduroasa si pufoasa.

Duminica, ora 8.00

Clar, nu mai pot dormi. Cred ca ar fi cazul sa ma trezesc. Dar e abia opt! Si ce sa mai fac in pat? Tavanul vad ca il stiu pe dinafara! Da, clar, ma ridic si ma trezesc. Cred ca mai citesc ceva asa si apoi ma apuc de treaba. Care treaba, ca azi e duminica. Ai uitat? Uite ca ma si dedublez de acuma. Incep sa vorbesc singura.

Duminica, ora 8.30

Imi este foamee! Da, sa mananc ceva bun de dimineata, mai citesc un pic, ce relaxante sunt zilele de duminica! O zi intreaga numai pentru tine. Pacat ca nici azi nu pot sa dorm ca oamenii. Ce bine de cei care se trezesc mai tarziu si pot sa se bucure de somn!

Duminica, ora 9.00

Mai citesc din cartea asta un pic. E draguta. Pasionanta. Tot pentru facultate si licenta e, parca ar fi trebuit astazi sa ma desprind de toate si sa fac ceva numai si numai pentru mine. Dar imi place cartea, deci nu mai conteaza altceva. E si pentru mine intr-un final.

Duminica, ora 9.30

A trecut mult de cand nu am mai baut o cafea. Daaaaa, de cand am hotarat sa renunt la energia falsificata. Prea filosof, ma duc sa imi fac o cafea.

Duminica, ora 10.00

Tot in fata cafelei stau si ma rog de ea sa se bea singura. Prea urata vremea sa am energie oricum. Nu am chef nici macar sa scot o unghie afara, sa merg undeva, sa fac ceva constructiv. Doamne, ce mai trece timpul...

Duminica.....

Timpul trece. Intr-o sticluta, adunate pe un raft al constiintei, stau toate clipele in care am fi vrut sa facem ceva, altceva, dar nu am avut taria. Avem regrete cu miile adunate de-a lungul saptamanii si nu vrem sa le lasam sa iasa la suprafata. Pareri de rau nu mai vorbesc. Imi place sa spun ca sunt omul care nu regreta nimic, dar am o singura mare problema existentiala: trece timpul. Mi se pare ca raman aceeasi, acelasi corp, aceeasi minte, dar apoi revad pozele de acum un an , de acum sase luni... Si sunt alta.

Alergam in afara timpului pe aleile vietii. Avem un singur dusman adevarat si un singur amic loial: timpul. El este cel care ne sapa drumul pana la destramarea noastra, dar tot el este cel care nu ne paraseste niciodata. Orice ar fi, il avem alaturi, ne insoteste si ne da puterea sa ne sfatuim singuri si sa ne construim cai demne sau nu de urmat.

Si maine e o zi... Niciodata nu stii daca ziua de maine chiar urmeaza celei de azi si ochii se misca greu intr-un prezent apatic. Hotarat, imi place mai mult ziua de luni! Ziua in care nu vreau sa ma mai gandesc ca... trece timpul!

Anecdota media. Inca putem sa "ne radem"

Publicul influenteaza politica ziarelor sau doar presa are influenta asupra opiniei publice? Ciudat e ca inca de acum o suta si ceva de ani, specialistii considerau amandoua variantele valabile, viabile si practicate.

Aveti mai jos o anecdota relatata de Rollo Odgen in "Atlantic Monthly" in anul 1906, despre o scrisoare pe care Wendell Phillips, un celebru militant abolotionist cu o sustinuta activitate publicistica la vremea respectiva, o dadea spre publicare unui ziar din Boston.

"Redactorul a spus:
- Domnule Phillips, este o scrisoare foarte buna si interesanta si o voi publica bucuros, dar as vrea sa fiti de acord sa eliminam ultimul paragraf.
- Respectivul paragraf este ratiunea intregii scrisori, a raspuns Phillips. Fara el, aceasta n-ar avea nici o semnificatie!
- Inteleg, a replicat editorul, si aveti dreptate! Sint intru totul de acord cu dumneavoastra. Totusi, astfel de lucruri nu se spun public. Dar, daca insistati, voi publica scrisoarea asa cum este.

Scrisoarea a fost publicata in dimineata urmatoare si a fost insotita de o nota editoriala in care se afirma ca este de neinteles faptul ca o minte atat de stralucita ca a autorului ei poate face afirmatii atat de absurde ca acelea din ultimul paragraf."

Cu plecaciune in fata publicului si in fata politicii editoriale a publicatiilor. E un fel de "in stilul lui Caragiale" povestea. Oricat timp ar trece, tot actuala este!

Anecdota preluata din "Cristalizarea opiniei publice", Edward Bernays, ed Comunicare.ro, 2003, Bucuresti (pag 85, pentru curiosi)

Acum e randul femeilor sa nu insele!

Oricat ar afecta orgoliul masculin aceasta afirmatie, sunt multi si barbatii care sunt inselati fara sa isi dea seama si fara ca macar sa le treaca prin gand ca poate partenera le pune coarne. Din nou, excludem cazurile in care sentimentele de iubire sunt reciproce. Dar da, dragi barbati, oricat de dulce, de inocenta este femeia de langa voi, probabil v-a inselat si nu v-ati dat seama niciodata. Femeile sunt proaste, dar nici barbatii nu sunt mai straluciti cand nici nu banuiesc ca pupa ce a... pupat si altul.

Barbatul deschis si inselatul ideal

Oricum, si el inseala. Nu il intereseaza foarte mult ce face partenera atata timp cat nu ia vreo boala ciudata de pe unde umbla. Si el are viata lui separata. Uneori se intreaba de ce mai sta cu ea, dar na, e a lui si o pastreaza. Alteori se gandeste ca au o relatie speciala si ca se incadreaza in cuplurile cu relatii deschise. Poate merg si alt gen de experiente erotice mai indraznete, ca doar nu il deranjeaza sa isi imparta partenera.

E o intruchipare perfecta a metareprezentarii. El stie, ea stie, el stie ca ea stie, ea stie ca el stie, el stie ca ea stie ca el stie, ea stie ca el stie ca ea stie. Sic, ce inteligenta sunt cu metareprezentarile mele! Dar acesta este cazul ideal de a inseala, in care toata lumea e de acord cu toata lumea. Sa vedem insa acum si categoriile de barbati care nu au nici cea mai mica idee ca sunt inselati.

Barbatii burete

Au o incredere oarba in femeia de langa ei. Este perfecta, este zeita, intruchiparea divinitatii pe pamant. Orice ar spune, are dreptate! Nu a mai vazut pana la ea o femeie care sa nu greseasca niciodata! Multumeste in fiecare zi cerului ca i-a scos in cale asa ceva. De frumoasa, cine stie acuma, lui i se pare ok, de inteligenta, nu mai e alta ca ea si il iubeste la nebunie. Se mai supara uneori si ii spune asa, mai mult in gluma: "Dobitocule, sa stii ca esti un porc si ca nu mai gasesti tu o vaca ca mine sa stea cu un magar ca tine! (n.a. cacofonia e voita)". Probabil fata a mers des la zoo cand era mica. Dar nu te-ar inseala. Iese numai cu fetele in oras si nu isi permite sa o sune seara, ca sa nu o deranjeze in timp ce barfeste cu fetele. E si ea tanara, vrea sa iasa, sa danseze, are nevoie de aer, si na, o iubeste, ea il iubeste la randu-i, asa ca are incredere in ea! Fugi mai de aici, ca prost mai esti sa crezi ca daca ai suna, nu ar avea telefonul inchis! Cu siguranta nu ai dat pana acuma peste una care sa iti arate ce tratament se aplica unui barbat adevarat. (i hope you'll get the point)

Barbatul de barbat

Esti cel mai tare din parcarea plina de trabanturi! Tu esti o skoda din '60, cand inca o produceau cehii, mai nene, piesa de colectie, nu asa! Femeile intorc capul dupa tine ca dupa masini straine. Doar nah, cehii, am mai spus. Arati perfect imbracat numai in Armani si D&G, uneori te mai cobori la adidas sau nike, dar rar, ca alea sunt mai ieftinache. Parfumul tau il iei din mol si dai pe el de la 100 de euro in sus. Esti fericit ca Dumnezeu te-a inzestrat pe tine cu o asemenea frumusete divina. Femeile cad dupa tine ca mustele si tu te arati indiferent. Te iubeste prietena ta, ceva de speriat! Stie ca are langa ea barbat frumos tare, iti spune mereu ca se teme sa nu o inseli, ca vede ca le umbla ochii la fufe dupa cureaua ta de piele de crocodil. E tinerica saracuta, asa, cam naiva. Nu stie cum gandesc barbatii de fapt. Sta acasa si te asteapta mereu cand tu iesi in oras. Asteapta sa-i dai un telefon, un mesaj deva. Cand se culca, mai inchide telefonul, dar e mai bine, ca nu stie la cat ajungi tu de fapt acasa. Na acuma, nu a dat inca cu capul de pragul de sus, draga de ea, nici prin gand nu i-ar trece ca tu o mai inseli din cand in cand. Si ea sa te insele pe tine??? In nici un caz, gasculitza, juri pe geanta Louis Vuitton pe care i-ai cumparat-o saptamana trecuta!

Barbatul maculatura

Au un serviciu ok, bunut, castiga destul asa, dar au planuri de cariera mari. Investesc bineinteles mult timp in munca lor, iar la sfarsitul zilei ajung sfarsiti acasa. Femeia ii asteapta. Daca sta cu ei, cu cina pusa, cu lumanarele eventual. El mananca si isi cere scuze ca este obosit si se baga in pat. Ce bine e sa ajungi acasa si sa ai ceva cald pe masa! iubita te intelege si te sustine perfect, iti este alaturi, te intelege ca esti obosit. Ea mai iese cu prietenele la cumparaturi, dar na, daca tu nu ai timp, face foarte bine, ca nu trage de tine si nu te obliga sa faci nimic. E cam neindemanatica insa. Uneori se mai invineteste pe solduri de marginile mobilei prin casa, pe sani, cand pune frane bruste si se izbeste de volan. Off, lasa, ca mai incolo ii vei acorda mai multa atentie, saracuta.

Daca nu stati impreuna, e mai lejer, asa. Ii dai un mesaj la pranz ca sa vada ca te gandesti la ea. Seara te suna ea sa iesiti, sau o suni tu direct sa ii spui noapte buna. Ai avut o zi incarcata si maine va fi la fel. Ea iti spune ca te intelege, stie cum merg lucrurile la tine. Ea se va uita la televizor cu mama ei, poate va croseta cu bunicutza in bucatarie. Tu o avertizezi insa ca asa va fi toata saptamana, ii urezi noapte buna si ii spui la sfarsit subtil, sa inteleaga ca esti ocupat: "Ne vedem in week-end". Pana la urma cred ca vei ajunge sa cauti si gaurile din birou la cat timp petreci acolo.

Mie trei tipuri imi vin in minte. Lista e deschisa oricui!

Barbatii nu inseala!

Uneori te intrebi unde gresesti si ce anume nu merge de fiecare data cand se face seara. Nu sunt misogina, dar cred ca femeile sunt proaste. Cele mai multe, oricum. E o lege a naturii poate sa inseli si sa fii inselat, nu e asta baiul cel mare. Acolo unde dragoste nu e, macar amanti cat cuprinde sa fie. Dar mi se par de-a dreptul de neiertat femeile care ies pe strada, considera ca au un al saselea simt foarte bine dezvoltat, vorbesc cu prietenele despre relatiile lor unice si perfecte, se lauda cu ultimele cadouri primite de la iubit si nu isi dau seama ca iubitul, chiar in acele clipe, incalzeste asternutul cu corpul alteia. Cu ce pret te orbeste un barbat, sa nu mai vezi nici una din cutele cearceafului nebotit de tine?

Femeia cadou
Un ceas scump, o cutie din bomboanele ei preferate, o garoafa in fiecare zi, ceva acolo si inchide ochii fara sa isi dea seama. Nu isi pune niciodata intrebarea de ce ii daruieste atat de des barbatul ei cadouri. Spune ca o iubeste si se simte bine. Si chiar si cand un clopotel suna furios in mintea ei pentru ca parca l-a vazut tulburat cand a primit un beep sau pentru ca a simtit o adiere de parfuim strain, nu reuseste sa inteleaga realitatea. Adoarme si la o gumita orbit intinsa de partener. Clar, o iubeste, doar i-ar da si haina de pe amanta! Ii da atatea cadouri, cum Dumnezeu sa o insele?

Femeia cratita
Poate a inselat-o la inceput, acum cu siguranta nu mai are nici o treaba cu nici o alta in afara de ea. Doar stau impreuna in aceeasi garsoniera intoxicata de fumul lui de tigara. E clar ca pentru el ea este totul, doar s-au mutat impreuna. Nu si-ar mai permite sa o insele. Si-ar da seama imediat. Ea ii face de mancare, ii calca, el o ajuta mereu binevoitor, se mai cearta din cand in cand, dar sunt aproape casatoriti. ce naiba, acum este barbatul ei! Mai are un pic si ii pune streangul de gat si verigheta pe deget. Sigur nu o inseala!
Uneori mai sta pana noaptea tarziu cu baietii la o bere si mai vine cu urme de ruj pe guler, dar e clar ca un coleg a venit cu sotia si aceasta s-a imbatat. Pe tine nu te-a sunat, dobitocul, cand a vazut ca mai vin femei, dar na, si asa nu ai fi iesit! Dimineata trebuia sa pleci la munca.

Femeia diva
Arati senzational, esti fenomenala! Cine s-ar mai putea compara cu tine acum? Esti o zeita a frumusetii! Barbatii iti cad la picioare si cu siguranta dupa ce au gustat din buzele tale nu se mai uita la nici o alta in jur. Cum sa te insele? Tu ii inseli, bineinteles, dar ei sunt cu totul sub mrejele tale. Intorc capul si mosnegii dupa tine si suspina a tinerete pierduta. Chiar te-ai combinat cu profesotul tau de la universitate si te simti atat de bine cand colegele tale nu banuiesc nimic. Toate barfesc de cat de bun e proful, dar nici una nu stie cu adevarat, in afara de tine.
Vai, ti se pare ca unul dintre victimele frumusetii tale nu te-a mai sunat cam demult. ce dracu face? Oricum, este insurat, poate il tine nevasta legat de pat. dar vai, nici nu iti mai raspunde la telefon, iar dupa doua zile nici nu mai exista numarul. Pe profesor l-ai lasat tu, bineinteles, in nici un caz nu a inceput sa iasa cu o alta studenta mai proaspata. Esti o zeita a frumusetii, cu siguranta barbatii sufera prea mult din cauza faptului ca esti fenomenala, asa ca din cand in cand iti mai abandonezi din victime. Dar nu, ei nu te-ar insela niciodata pe tine.

Completati voi lista cu femei usor de inselat?

Iertarea: secretul celor ce iubesc

Mi-e dor s-ascult din glasuri tacerea ta de plumb,
Sa sari ca un copil din clipe-n totdeauna...
Te regasesc adesea si stiu, nu mai e mult
Si glasurile noastre vor deveni tot una.

Te iert zambind suav si fara sa privesc,
Apoi in asternut mi-s gandurile goale.
As vrea sa pot vedea, prin trup sa te zaresc
Si sa te cresc in mine, un cer mereu mai mare.

Dar stelele s-au stins si ceru-ncet coboara.
Il sprijinim pe umeri de-atatea zeci povesti!
Si cum il recream atunci, intaia oara,
O fac mereu cand simt ca tu inca traiesti!

Ultimul moment de sinceritate

Atunci cind patinezi pe marginea destinului, nu e nimeni langa tine sa te opreasca din cadere. Pana acum un minut, toti se apropiau sa te sustina, pentru ca nu credeau ca vei cadea cu adevarat, acum esti singur pe felia de viata. Si oricat ti-ar singera talpile, noaptea tot mai neagra va deveni si nici un inger nu isi va arata aripile sa te ridice. Lumina, te-ai ascuns intr-un cotlon acum multe zile. Stii.. nici nu vreau sa mai iesi la iveala.

Te obisnuiesti sa inaintezi pe bajbaite, cu mainile inainte si ochii inchisi. Nu ai nevoie de nimeni si crezi ca poti fi singur. Te vezi puternic, fara omuletii mici de langa tine zambind frumos. Tu ai un zambet mai hilar decat toti acum. Gesticulezi brownian si incerci sa te prinzi de firele de aer. Pentru tine au devenit palpabile. In tacerea din jurul tau auzi vocea vantului si simti ghearele intunericului.

Cad. Cazi. Cu totii cadem neprinsi de nimeni. In final, cand inchidem lumina si ne punem capul plin de ganduri pe perna, chiar daca plapuma o impartim cu cineva, suntem singuri... Complet singuri. Si suntem atat de egoisti incat nu am imparti cu nimeni acea clipa unica de sinceritate cu noi insine.

"Minorităţile au drepturi, majoritatea nu!"

"Fraţi români de pretutindeni, hai să-i ascultăm pe ruşi!", sau pe maghiari, secui şi ce or mai fi ei. Păi să o luăm pe rînd, nu care cumva să pierdem şirul. Facem o retrospectivă a articolelor apărute de dimineaţă pe site-urile ziarelor. Doar am intrat în week end pe nesimţite, la fel cum am făcut şi cu UE şi NATO. Am diminuat corupţia, nu mai ia nimeni mită, inflaţia stă bine, e a treia în Europa, 6,8% cînd media e de 1,7%, am dezvoltat economia şi, surpriză, e la fel ca înainte cînd lucrurile mergeau în rău.

Mother Russia şi copilul Voronin
Păi cum Dumnezeu? Rusia a tăiat de cîteva ori distribuţia de gaz prin Ucraina şi ameninţă că prin martie o suspendă iar dacă nu îşi plăteşte datoria fostul pui comunist, Ucraina. Comisia Europeana vine cu ideea unui Parteneriat Estic care să ajute şase dintre fostele ţări sovietice, întărind legăturile diplomatice şi economice, fără a exista însă posibilitatea de a intra în UE. Ei bine, Voronin, actualul preşedinte al Republicii Moldova, apără cît poate cloşca Rusia spunînd că el în Moscova îşi pune bazele. În acelaşi timp acuză UE că prin acest acord nu vrea decît să înercuiască pe "mămica". Comuniştii tot comunişti şi Rusia tot mama lor. Om vedea ce iese la alegerile din Republica Moldova.

Blonda la blonzi trage
Elena Udrea a decis să îşi ia cîte un consilier personal din fiecare zonă turistică a ţării pentru a-i fi mai uşor să coordoneze proiectele. Nu comentez, bună ideea. A făcut şi o promisiune ungurilor de aici: că le va finanţa toate proiectele, atît a fost de impresionată de ei. Doamna Udrea, le veţi finanţa şi proiectul prin care vor să obţină autonomia judeţelor unde populaţia majoritară este ungurească? Un amic de al meu, pe vremea cînd era la liceu, a fost exmatriculat trei zile pentru că nu şi-a salutat directorul în maghiară. Da, la Sf. Gheorghe se întîmpla asta. A, da, autorităţile locale au primit de la Udrea, Andronescu şi Balzac, pe lîngă fondurile de 25 milioane de euro date de Blaga, Berceanu şi Iacob-Ridzi, încă 25 de milioane de euro. Uite unde sunt fondurile ţării: în două judeţe majoritar ungureşti din România. / Anca-Elena Cojocaru

Cînd se deschide cutia închisorilor

Italia a avut şi ea meritul ei în tot scandalul asta cu infractorii români care se plimbă nestingheriţi prin Europa. Sistemul juridic a început să fie luat la rost. În ultimele zile tot mai multe decizii judecătoreşti sunt contestate public de către ziarişti şi specialişti. Ba că pedepsele acordate pînă acum au fost mai mici decît cele prevăzute în lege, ba că se eliberează pe motive derizorii infractorii "grei", gen Dorel Lazăr, care de 12 ani işi exercită aproape nederanjat cariera de violator în serie, ba că nu mai ştiu ce mai fac magistraţii noştri.

Violezi, omori şi... scapi!
Azi a mai apărut o bombă: doctorul Trancă, care în urmă cu doi ani şoca opinia publică, după ce a violat o pacientă minoră şi apoi a aruncat-o de la etaj, a primit patru ani de carceră, cu suspendare, pentru tentativă de omor calificat. Păi omul ar fi trebuit să primească între şapte ani jumate şi 12 ani de pîrnaie. Dar na, are patru ani cu suspendare, deci poate face doi. Ca să nu mai spunem că nu a fost acuzat nici de viol, că cică nu sunt probe, dar nici de o pedeapsă pentru întreţinerea de relaţii sexuale cu o minoră nu s-a pomenit în instanţă. A, da, nu i s-a interzis dreptul să mai profeseze în domeniu, aşa că atenţie la cine mergeţi peste cîţiva ani la doctor!

După noi, americanii
Şi dacă e vremea să deschidem cutiuţa cu surprize a închisorilor, americanii au început să verifice şi ei puşcăriile CIA. Problema la ei este cum s-au desfăşurat interogatoriile în centrele de detenţie. Păi o metodă a fost simularea înecului. Cred ca e constituţională tentativa de omor la americani, de o foloseau soldaţii, nu? Şi mai sunt şi alte metode, de data asta confidenţiale. Dar nu vor să sancţioneze în justiţie, ci vor doar să îmbunătăţească sistemul, să apară noi legi care să îi protejeze de abuzuri pe cei interogaţi, declară un parlamentar, conform ziarului EVZ. Toţi au de toate cu închisorile, de parcă pînă acum au fost orbi şi brusc i-a năpădit lumina. Domnilor parlamentari, dar dumneavoastră nu aţi văzut ce se întîmplă cu justiţia pînă în momentul de faţă? / Anca-Elena Cojocaru