Cea mai frumoasă zi!

Cum aţi dscrie o zi perfectă?? Serios!!! Deci nu vă va veni să credeţi, nici mie nu îmi vine să cred, dar astăzi am avut, pot să spun cu mîna pe inimă, o zi mai mult decît perfectă, dacă se poate!!! Am petrecut 8 ore la cumpărături!!!

Ce examen mîine??? Ce licenţă??? M-am dus să îmi caut rochie pentru banchet şi da, urîţi-mă, mi-am permis să stau opt ore!!! A, da, am luat şi pantofi.

Şi apoi a venit şi cea mai bună veste din ultimul an, jur!!! Iubitul meu mă va însoţi în seara banchetului, pentru că arăt "prea bine în rochie şi să nu mă fure cineva." Da, ştiu, e paranoic, nu sunt şanse să mă fure nimeni, dar.... Vine!!!

Deci nu ştiu ce am făcut ieri, dar cu siguranţă mă voi chinui să îmi amintesc şi să fac acleaşi lucruri mai des, poate, poate îmi aduc noroc în fiecare zi. Încă am senzaţia că trebuie să mă pişte cineva şi să mă trezesc din visare!!! Bine, examenul de mîine probabil îmi va da o adevărată palmă, dar pînă atunci...

Să vă povestesc despre rochie??? E scurtă, dar are în partea de jos un tiv în tonuri de mov pînă un pic deasupra genunchiului. Parcă a fost special făcută pentru mine rochia, serios!!! Deci mi-am luat rochia perfectă pentru gusturile mele. La pantofi a trebuit să mă mulţumesc cu "aştia sunt mai drăguţi decît ceilalţi", dar merg mănuşă cu rochia!!!

Revin: ce licentţă??? Ce examen??? Eu acum plutesc pe un norişor (mov, bineînţeles, în ton cu rochia) şi am o puzderie de inimioare în jur. Adică... se putea să am o zi mai bună de atît??? Şi serios, în "I love shopping" este o frază genială pentru femei: "Dacă toată lumea ar putea să îşi cumpere în fiecare zi cîte ceva, depresia nu ar mai exista!" Nu credeţi?? Adică... uitaţi-vă la mine!!!!

În legătură directă cu spiritele

Se spune că o vorbă bună la Doamne-Doamne nu strică niciodată, aşa că uite susţinerea mea spre piul meu drag (prietenii ştiu de ce) făcută public, ca să găsească mai repede drumul spre îndeplinire. By the way, pot vorbi cu spiritele!!! Ştiaţi??? Deci ştiu sigur tot ce am scris mai jos :D

Puiul meu iubit,

Nu îţi fă griji, licenţa o vei lua cu bine şi vei vedea că la final vei rîde de cît de uşor a fost. Vom sta amîndoi cu berea în mînă şi cu grătărelul în faţă şi vom rîde numai uitîndu-ne la umăr, dapăi să mai privim şi peste el! Deci stai relax, nu te mai plînge în fiecare zi şi CONCENTREAZĂ-TE!! Să ştii că dacă te plîngi mereu, dar nu faci nimic, tot cu zero rămîi, oricît de binevoitoare aş fi eu. Deci nu te mai plînge şi apucă-te de muncă!! Dar atunci ar cam fi o problemă relaxarea, nu? :P

Cu prietenul nostru, Gardianul-Vultur, ca să îl poreclim aşa, poţi deja să te linişteşti. În curînd vei semna contractul ăla cu el, nu îţi mai fă atîtea griji! Vei vedea că nu va trece nici o săptămînă şi te va chema să staţi de vorbă (aşa îmi spun mie spiritele, serios! Chiar pot comunica cu ele!! MMMmmmmmmmm) Trebuie să gîndeşti pozitiv orice ar fi!! Din nou îţi spun: nu te mai plînge dacă nu este cazul!! Vei vedea că am dreptate, te asigur. (chiar aud şoapte de acuma!! Oare chiar am stabilit contactul cu lumea de dincolo?)

Să nu te mai consumi cu munca!! În curînd vei ajunge să ai un serviciu perfect, bine plătit şi pe măsura facultăţii pe care o termini. (Nu mai comenta în gînd, că o termini pe bune, ţi-am spus!) Vei pleca trîntindu-ţi demisia pe masă, zîmbind cu superioritate şi spunînd: de mîine, eu ţi-s naşul!! Şi şeful ţipînd: îndurare, îndurare, Dragoş, Măria Ta!!! (acuma aud voci, nu doar şoapte, în ambele urechi!! Doamne, oare chiar funcţionează conexiunea asta?? Ce uşor e să fii vrăjitoare!)

Şi nu îţi fă griji cu părinţii, curînd vei vedea că îşi revin şi ei din stresul de pînă acum, şi mama ta îţi va face din nou paste seara, şi nu doar fripturi tot timpul, că sunt mai uşor de făcut (unde mai pui că tu nu mănînci carne). Şi vei vedea că de bucurie că a trecut valul de tristeţe veţi dansa o horă neaoşă în jurul meseu încărcate de cartofi prăjiţi. Acuma e mai bine, inima mea? (Parcă aud nişte tobe!!! Spiritele cîntă rock?? Ce tare, am dat peste nişte spirite de gaşcă!)

În rest, să ştii că eu te iubesc mult şi măcar bine că nu ne-am mai certat de ceva timp. Şi mă bucur că pe langă aceste lucruri enumerate mai sus nu mai este NIMIC pentru care să fii nemulţumit! Asta mai lipsea!! Să fii nemulţumit şi de culoarea maşinii!

P.S. Am descoperit că uitasem căştile în urechi şi Rammstein era ultima formaţie pe care am ascultat-o înainte să îmi dau seama că MP3 playerul merge. Dar să ştii ca eu chiar am auzit vocile, promit!!! Promit pe cuvînt de pataşon pataşonesc!

Pentru voi....

E tîrziu şi peste oraş se aşterne o tăcere grea. Din cînd în cînd, cîte o maşină grăbită spre cine ştie ce locuinţă îmi tulbură şirul gîndurilor. Mă aflu la sfîrşit de drum. Cînd am început să păşesc, mă întrebam cum va fi la final şi îmi imaginam încîntată tot felul de scenarii. Acum mă sperie şi gîndul că trebuie să ridic fruntea.

M-am reconstruit. Dintr-o mare de oameni, tot unul dintre ei sunt, dar alta decît acum trei ani. Privesc în urmă la fetiţa care venea în Iaşi timidă, înfricoşată de gîndul că vreodată un profesor universitar îi va pune o întrebare. Îmi imaginam că voi învăţa pe rupte, că viitorul va fi roz, pentru că, nu e aşa, totul e o chestiune de percepţie. Dar acum mă simt departe de fetiţa aceea.

Am lasat-o la un colţ de universitate. A rămas privindu-mă uimită, cum mă transform şi cum îmi descopăr pe rînd spiritul polemic, încrederea în sine şi feminitatea. Fetiţa ce alerga să prindă fluturi devenise un fluture ce se vroia greu de prins. Şi mi-am început zborul, parcă într-o altă lume, cu alte dorinţe şi fiindu-mi tot mai frică de viitor.

Am dansat vals prin ani. Am învăţat să ţin discursuri, să îmi las imaginaţia să zboare, să ating cerul atunci cînd îmi plăceau norii şi să mă ascund în spatele soarelui cînd se anunţau ploi. Mi-am învăţat sentimentele şi derapările de la drumul cel de altă dată. Acum nu îmi mai umpleam buzunarele de acadele, ca să nu mă plictisesc în lugul drum, acum eu construiam o cale. Şi tare îmi este frică să nu spun la finalul finalului asemeni lui Iona că "Eu am mers bine, dar drumul! Drumul! El a greşit!"

Secundele le ţin pe umeri şi amintirile în palme. Le privesc şi îmi este dor. Anca cea de demult e încă la colţul Universităţii şi tace. Are o lacrimă pe obraz. Ştie că nu mai poate spera să trăiască. Se simte tot mai slabă, mai cadaverică în lumina unui vis de demult. Ciudat e că am visul, am tot ce mi-am dorit la început, dar nu mai sunt eu aceeaşi... Nu mă mai am pe mine!

Mă doare pieptul. Şi aş vrea să strig. În întunericul de afară nu e nimeni şi nimic. Îmi e dor. Îmi e dor de mine, cea de atunci, îmi e dor de Dana cea din primul an, cu care ieşeam şi rîdeam la un suc, jucîndu-ne cu un şoricel de plastic pe masa din Stud. Îmi e dor şi de Ada, care mereu se împiedica sau greşea o uşă pe undeva, care mereu ne făcea să zîmbim. Îmi e dor de zilele cînd chiuleam cu nesimţire şi cheltuiam bani prin baruri. Şi îmi este dor de Raluca din anul II, cu care pierdeam dimineţile la o cafea şi nu ne mai hotăram să mergem la şcoală. Care se alinta mereu şi mereu părea să aibe nevoie de un umăr pe care să plîngă. Şi mă gîndesc deja cu dor la Otilia din anul III, decisă şi hotărîtă mereu, sigură pe sine şi gata tot timpul să pună piciorul în prag. Şi de Alexandra îmi amintesc, mereu zăpăcită, cu capul în nori şi prietenoasă.

Deşi suntem toate aici.... noi nu mai suntem aceleaşi. Am cîştigat atîtea lucruri, dar am pierdut atît de multe! Fetelor, această jelanie este pentru noi! Sper să ne găsim drumurile în viaţa asta care ne schimbă în fiecare clipă...

E grava situatia de toate partile!

Presa din Piatra Neamt e plina de surprize. Credeam ca ziarul "Ceahlaul" din acest municipiu este unul serios, dar.... Convingeti-va singuri, citind acest articol!!

"Ioan Ungureanu (57 de ani) din Dumbrava Roşie, i-a alertat pe poliţiştii din localitate, sîmbătă, în jurul orei 11, cu privire la faptul că nepotul său, Costel Ungureanu, în vîrstă de 11 ani, a plecat de acasă cu o zi înainte şi nu a mai revenit. Băiatul fusese încredinţat de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Neamţ bunicului matern, care să-l crească şi să-l educe, fiindcă părinţii n-au fost în stare. Cercetările efectuate de poliţişti au stabilit că minorul a plecat vineri după-amiază la un magazin din localitate, spunînu-i bătrînului că merge să îşi cumpere îngheţată. Nu s-a mai întors din sat şi ultima persoană care l-a văzut a fost chiar vînzătoarea. Se pare că băiatul era însoţit de un alt copil şi se ia în calcul chiar posibilitatea ca el să fi plecat împreună cu amicul său la domiciliul acestuia.

Costel Ungureanu are 1,30 metri înălţime, aproximativ 40 de kilograme, corpolenţă slabă, păr şaten tuns scurt, ochi albaştri. La momentul dispariţiei era îmbrăcat cu un tricou de culoare neagră, pantaloni de tercot bej, pe cap purta o şapcă de culoare galbenă şi era încălţat cu şlapi din plastic albastri. Persoanele care pot da relaţii despre minor sînt rugate să contacteze cea mai apropiată unitate de poliţie sau să apeleze gratuit 112! (n.a. comunicatul de presa de la IPJ Piatra Neamt il puteam citi si singura, serios!)

Andreea DASCĂLU" - not to be forgotten!!

Ziarul Ceahlaul, Piatra Neamt,25 mai, 2009

Prea dimineata pentru stiri....

Cel mai sportiv an din toţi anii de facultate a fost anul CuzaNet, cînd urcam Copoul în fugă, să ajung la Muzeul Literaturii Române sau la Centrul Cultural German Goethe Zentrum. Şi cel mai somnoros dealtfel. Dimineaţa începeam orele la 12, aşa ca la 10 îmi propuneam să fiu la muzeu în căutare de ştiri. Dar mereu mă trezeam prea tîrziu. Ei, era bine şi dacă ajungeam la 11 la muzeu. Dar bineînţeles că nu îmi găseam pantofii, mi se şifonase prea mult cămaşa şi blugii cred că intraseră la apă că mă strîngeau. „Ei, lasă că mă duc mîine la muzeu!”, îmi spuneam relaxată. Şi următoarea zi…

La sfîrşitul semestrului cred că se aglomerau pe flux interviuri şi reportaje, poate, poate contează mai mult decît ştirile şi trecem anul fără restanţe. Eu una cum prindeam un interviu, îl făceam. Şi îl trimiteam urgent să fie publicat. Cu ştirile, am explicat mai sus, erau prea dimineaţă orele la facultate ca să te mai duci să te documentezi pe teren, şi în plus e dificil să locuieşti singur, începe să îţi dea bătăi de cap munca de întreţinere a casei. Dar seara, era chiar relaxant să mă duc la întîlnirile cu scopuri literare de la Muzeu. A fost ca o nouă pasiune. Cred că sunt singurele întîlniri la care nu am întîrzîiat în viaţa mea de pînă acum.

Dar trăgînd linie, CuzaNetul a fost poate cea mai utilă experienţă. Meseria nu se fură numai din cărţi, cu siguranţă se învaţă la locul de muncă. Agenţia de ştiri ne-a dat şansa să fixăm cunoştinţe practice de jurnalism, să învăţăm practic ce înseamnă să scrii, nu doar la nivel tehnic. Cu siguranţă a fost cea mai înjurată etapă din studenţie, aici nu sunt şanse să mă contrazică nimeni, dar întotdeauna, la final cînd tragi linie, îţi dai seama că ceea ce ţi-a plăcut cel mai puţin, îţi foloseşte cel mai mult

Scrisoare catre admiratoarea mea secreta

Scumpa mea,

Ma bucur sa aud ca nu ma simpatizezi. Nu stiu de ce, dar ma amuza al naibii de mult sa stiu ca nu poti sa stai nici la un suc linistita fara sa strambi din nas, pentru ca ceva iti aminteste de existenta mea. Sunt buna la a enerva lumea, multumesc din inima ca exista antipatia ta pentru mine. Stii vorba aia, daca nu, ti-o spun acum: "Invidia ta e forta mea!"

Propriul slogan in viata nu poate fi "Ma bag mereu pe sub pielea oamenilor!", pentru ca nu inteleg ce te faci daca dai de unul care are soricul mai gros. Probabil te enervezi si nu intelegi ce se intampla, cum de ai dat peste o persoana atat de insuportabila? Pai iti spun eu, e mai inteligent ca tine, asa ca te enerveaza la culme.

So what? ai putea spune. Well, nu sunt un star de cinema, dar tu ma transformi in unul. Si sincer imi sta bine in lumina reflectoarelor. Dar imi e mila de tine. Sunt un pic naiva, cum sa imi fie mila? Dar nu meriti altceva decat... mila mea! Adica ma vezi cam des ca sa nu ma suporti, unu la mana, doi la mana, nu stiu daca ia cineva in seama antipatia ta. Bine acum, mai sunt vreo doua taranci de oras care te asculta constant, dar cum este sa fii atat de stresata in antipatia ta incat sa nu ti-o poti controla?

By the way, sper sa fii fericita si sa iti vina mintea la cap, desi la tine comportamentul de rahat e problema, nu creierul. Dar cine stie, poate te ajuta urarea.

Te-am pupat, mica mea admiratoare secreta!

simbolul porumbelului

"În evoluţia semnificaţiilor simbolice ale acestei păsări se observă mai multe straturi,

unele sensuri ţinând de epoca păgână, altele au fost aduse o dată cu răspândirea crestinismului. Cele mai vechi reprezentări ale porumbelului datează din Mesopotamia. În religia aramaică,

porumbelul e dedicat zeiţelor Anat si Istar — care patronează dragostea si fecunditatea.

În Grecia si Roma antică este pasărea consacrată Afroditei (Venerei), simbolizând dragostea fericită.

Perechea de porumbei constituie la multe popoare un exemplu al dragostei împărtăsite sau al armoniei conjugale, în lirica românească e o metaforă preferată a potrivirii celor doi îndrăgostiţi:

,,C-amândoi ne potrivim,

Si la ochi si la sprâncene,

Ca doi porumbi la pene;

Si la ochi si la uitat,

Ca doi porumbei la stat"

Cu inimă de porumbei (hulubi) se fac descântece si farmece de dragoste; figurine de aluat în formă de porumbei se pun în uncropul consumat de miri si de nuntasi în ceremonialul nupţial din Bucovina.

În crestinism, simbolismul porumbelului, pasărea ce încarnează pe Sfântul Duh, preia, pe de o parte, semnificaţia mediteraneană a iubirii (într-o formă sublimată) asociată porumbelului, iar pe de altă parte continuă o tradiţie a poporului evreu, unde se presupune că el a fost cândva o pasăre totemică.

În episodul cu Arca lui Noe, porumbelul este purtătorul ramurii de măslin ca simbol al păcii, armoniei si speranţei. Este un simbol al purităţii morale a omului, debarasat de tot ce e terestru si de păcat. Este inima celor drepţi, iar ochii porumbelului reprezintă un termen de comparaţie pentru un om luminat si pur. Alături de reprezentarea pestelui si a mielului, porumbelul este unul din cele mai vechi simboluri ale crestinismului. în simbolismul Sf. Treimi reprezintă Sfântul Duh.

Porumbelul si crinul — Bunăvestirea;

12 porumbei —apostolii.

în credinŃele poporului e o pasăre benefică „plăcută lui Dumnezeu", dracul

nu se poate preface în porumbel.

în simbolistică alchimistă e pasărea lui Hermes

si semnifică spiritul eliberat de materie."

Ivan Evseev, "Dictionar de simboluri şi arhetipuri culturale", ed. Amarcord, Timisoara, 1994, pag 148.