violuri, furturi, crime

stirile de la ora 5: violuri, furturi, crime. Cele mai citite si mai urmarite stiri: violuri, furturi, crime. Cele mai triste evenimente: violuri, furturi, crime. Cele mai urmarite filme contin: violuri, furturi, crime. Da, poate ca sint o realitate, dar una supraexploatata nu numai de anumite parti din media, dar si de marile si micile ecrane. Violenta vinde, fara indoiala, fiindca toata lumea urmareste cu sufletul la gura si multi exclama la sfarsit: Doamne, fereste! Si nu numai violenta. Si pornografia face asta, si dezastrele de orice natura fac asta. "Good news, no news"! Deci... cu Dumnezeu inainte de fiecare data cand urmarim ceva la televizor.
Si uite asa ne trezim ca ne traim viata ca in filme, cum vedem la televizor. Daca un criminal scapa nepedepsit, unii vor sa isi demonstreze ca pot si ei sa faca asta, ca sint acel asasin de geniu, neinteles de restul oamenilor (cazul recent al polititstului asasin). Alteori... devenim sentimentali. Vrem o iubire ca in filme si pornim in cautarea ei. Pe drum insa, ne pierdem acea inocenta cu care am pornit sa scotocim prin lume. Ajungem la concluzia ca lumea e chiar mai rea decat o vedem la televizor si devenim si noi asemeni ei. Asemeni acestei lumi vazuta deformat, prin prisma deziluziei care ne cuprinde.
La extrema cealalta sint materialistii. Ei poate ajung mai bine fiindca nu prea se ocupa de sentimente. haine scumpe, parfumuri, masini... O viata confortabila, fara lipsuri materiale. Incetul cu incetul, se ajunge la concluzia ca materialul poate foarte bine sa inlocuiasca sentimentalul. Si iar e traim viata ca in filme. Doar ca acolo, in general, materialistii sint demascati, marginalizati, scosi din piesa, dar in lumea reala... Ei bine, sint prea multi sa pateasca ceva. E prea raspandit fenomenul, chiar si in forma hibrida... Si iar nu e ca in filme...
Privim viata ca un film... unul prost turnat, prost regizat. Doar ca evenimentele astea prin care trecem sint create de noi. Le tragem la sorti si le castigam la loz de fiecare data cand simtim nevoia de dezastre, de suferinte, de ceva care sa ne demonstreze ca se poate mai rau decat in cazul nostru. Si uite ca se poate.... mereu e ceva mai rau decat ce ni se intampla noua.
Daca nu ma credeti, urmariti si voi ce se difuzeaza la televizor!

Cum sa te joci cu noaptea

Stau si numar picaturile de noapte. Nu stiu pentru a cata oara fac asta.... Chiar ca am uitat sa fac si aceasta numaratoare. Uite ca a mai fugit un minut din somnul meu si cuvintele fug si ele peste o bezna imaginara. "Sa nu folosesti cuvinte abstracte cand scrii ceva!", te invata mereu in scoala. Asa era si in liceu. Uite ca am folosit termenul bezna si nu s-a schimbat nimic. Tot aici sint, tot stropi de intuneric numar. Si acuma sa ma joc cu noaptea...
Ii leg picioarele de apus si o las sa atarne in jos pana la rasarit. Ii spal hainele de negru si pana in zi devin stralucitoare. Pe mijloc ii pictez stele albe, stele rosii si luna in mojlocul lor, ca un glob ce sta si el acolo sa numere secunde, stropi si vise... Pe hainele noptii sint doar vise. In pat, invelit in plapuma, visezi. Si ea se hraneste cu ele. Le aduna si le risipeste in vantul rece de la miezul noptii. Eu stiu, fiindca a invatat si noaptea cum sa se joace cu mine... Si ea m-a legat in apus cu picioarele de somn si in rasarit imi sta fruntea, atingand visele pierdute noaptea. Somnoros privesti soarele si spui ca gata, a alungat hibernarea aia dulce si ceasul a inceput din nou sa curga. Doar ca... nici nu mai stiu cin joaca jocul asta...
Mda, deci... recomandabil sa nu te joci cu noaptea...