Gogoseria nou infiintata pe Copou nu are cum sa nu te atraga, macar prin mirosul divin pe care il raspandeste in jur, sau prin faptul ca fiind vis a vis de universitate, treci in fiecare zi pe langa ea. Asa ca m-am oprit astazi si eu in dreptul ei, ca multe alte fete (din ce am vazut eu, fetele sunt principalele cliente, ciudat!!). De dupa tejghea, vanzatoarea era ingandurata.
Fata ei parea ca ascunde un secret si o durere. Avea ochii tristi, dar zambea spre clienti si ii intreba pe cei mai lacomi, care se napusteau sa guste din gogosi, daca sunt bune. Se facea simpatica. Era machiata cu o nuanta de albastru la ochi, dar nici macar stratul gros de fond de ten nu reusea sa acopere vanataia mare de la ochi si de sub buza de jos, in partea stanga a fetei.
La inceput am crezut ca poate si-a intins machiajul in dreptul ochiului, dar vanataia din dreptul gurii, care urca spre obraz, cu siguranta nu era o greseala de contur. Am privit-o lung, dar ea nu isi ridica ochii din gogosi si daca o facea, cu siguranta nu te privea in fata. Si cel mai dureros a fost cand m-a privit in timp ce muscam cu pofta din noua "achizitie" si m-a intrebat cu un zambet umbrit parca de un fir de tristete: "Sunt bune? Iti plac?"
Si zambea... Unde se ducea ea oare dupa ce termina programul la munca?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu