Terminam liceul si ne uitam mandri spre diploma. Spunem fericiti: "Am reusit!!! In sfarsit, mi-a fost rasplatita tortura de patru ani!!". Apoi vine facultatea. Ne distram prin baruri, cu bericelele in fata, cu tigarile intre degete, mergem in discoteci unde de fiecare data bem prea mult si ne amintim prea putine, ne prezentam pe jumatate matoli la examene si zambim increzatori cand vedem ca le si luam, pana la urma se leaga pe undeva si o relatie serioasa, continuam sa iesim in cluburi, de data asta cu formula: "Imi pare rau, am prieten", ajungem si la licenta, o luam si pe aia, sarbatorim cu inca vreo zece beri, inca o vara de dazmat in discoteci, poate se stabilizeaza si mai mult relatia stabila, si apoi etc... Fiecare dupa voie si nevoie....Dar intr-o dimineata fiecare se trezeste. se uite la el, in oglinda mare din camera si incearca sa desifreze: ce s-a schimbat? Doar am copilarit in continuare, am cheltuit tot banii parintilor, cand era sa am restante sau am avut probleme cu caminul tot parintii au venit sa ajute, nici nu m-am dus la doctor daca nu unde ma duceau parintii cand eram mic, nu a trecut nici macar trei zile fara sa vorbesc cu mama... Ce Dumnezeu s-a putut schimba?
Iar intr-o zi vine momentul revelator. Intr-un bar cel mai probabil, acolo se petrece cel mai mult timp. Poate cineva te va intreba: acuma, ca mergi si la master, ce vrei sa faci in continuare? Iar tu vei raspunde: jurnalist! (doar faci jurnalismul), economist! (doar faci economie), profesor de matematica! (doar faci matematica)... etc.... Ati prins ideea. Si poate, doar poate, printr-o mare sansa a destinului, o mica voce din mintea ta iti va sopti.. "Dar ce visezi sa faci??" Si atunci vei simti cum o putere nevazuta te palmuieste cu forta peste obrazul drept! Sa visezi?? Dar nu ai timp de vise!! Realitatea e dincolo de vise, pentru Dumnezeu, visele doar ranesc, nu au nici un semnificat!! Cum visezi tu viitorul??? Bine, e clar, cu bani la discretie, bautura, tigari, un mariaj fericit eventual sau cat mai multe aventuri, cine stie... Si atunci poate, doar poate, printr-o mare sansa a destinului, o mica voce din mintea ta iti va sopti: "Si te mai intrebi ce s-a schimbat printre beri si fum de tigara??? Unde iti sunt visele??" Si vei intoarce singur si celalalt obraz sa fie palmuit.
Luam ce ni se ofera, luam lucrurile cum vin. Le urmam ca fiind de la sine inteles ca asa trebuie sa fie. Poate ai facut jurnalismul doar pentru ca iti placea sa scrii si te-ai gandit ca un pic de studiu al scrierii realitatii ti-ar prinde bine. Lasati-ma sa ma intreb ceva, pentru ca asta este cazul meu: ai mai scris ceva de cand ai inceput sa studiezi realitatea??? Ce s-a intamplat cu personajele din imaginatia ta, cu poeziile pe care le faceai odata?? Unde e visul pe care l-ai urmat ani de zile, visul de a scrie, si a scrie, si a scrie, pana cand sentimentele din lume vor seca, pana cand cuvintele nu iti vor mai veni pe buze, unde e VISUL??? Si te mai intrebi ce e schimbat???
Va intreb pe toti: unde sunt visele??? Ce visati, oameni buni, ce VISATI?? Nu ce doriti, la ce ravniti, ce v-ar placea, ci... ce visati?? Care sunt visele voastre. Eu visez doar sa scriu.... pana cand sentimentele si lumea vor seca... pana cand cuvintele nu imi vor mai veni pe buze.... Asta ERA visul, si acum, cand sap in mine, inteleg ca inca este VISUL. Scos de la naftalina, dar e al meu!!!
Postări
