Minunații oameni frumoși

M-am trezit cu o acută depresie, dezamăgire. Cineva spunea că oamenii sunt făcuți pentru a fi iubiți și lucrurile au fost create pentru a fi folosite. Problema principală a omenirii este faptul că s-a ajuns ca lucrurile să fie iubite și oamenii folosiți. Nu știu dacă poate fi considerată efectiv o problemă sau o evoluție a ambiției umane, dar știu că îmi lasă un gust amar oamenii care abandonează prieteni, iubiri, cercuri de amici, pentru a se dedica unor noi relații cu persoane considerate puternice (au bani, au un nume, au o mașină mai faină, motivele pot fi nenumărate). Dar acele persoane nu sunt neapărat frumoase.

Oamenii frumoși pot să se ascundă în oricine, chiar și în necunoscutul pe care îl încrucișezi pe stradă cu un zâmbet cald la care ți se răspunde. Așa, din senin, fără semnificații ascunse, poate fără să îl mai revezi vreodată, el îți dăruiește un surâs la care răspunzi și care aduce o rază de soare în viața noastră. Îți amintești apoi că a fost o femeie sau un bărbat, dar nu reușești să îți amintești cum arăta, fiindcă tot ceea ce a fost luminos și important pentru tine, a fost zâmbetul. Nu aparențele, nu situația lui bancară, și totuși simți acea persoană aproape de tine, spui în sinea ta: acela era un om bun!

Oamenii frumoși sunt aceea care reușesc să înțeleagă atunci când greșesc și nu le este teamă să își spună: „Iartă-mă!”, sincer, din inimă din iubire. Sunt oamenii care când văd că te-au îndepărtat nu se simt umiliți să îți ceară: „Mai rămâi, te rog, un pic! Am nevoie de tine!” Sunt oamenii aceia care știu că pot greși, la care le pasă dacă rănesc pe cineva, care nu vor să îi folosească pe cei din jur pentru propriul lor beneficiu.

Oamenii frumoși au puterea de a te privi în ochi și de a se lăsa priviți, fără să coboare privirea rușinați sau ostentativ. Sunt sinceri cu ei înșiși și cu ceilalți, iar ochii lor reprezintă cu adevărat o oglindă a spiritului. Sufletul lor e frumos!

Oamenii frumoși luptă pentru a-și păstra speranța, se agață de ea și o mențin vie, indiferent prin câte furtuni trebuie să treacă. Și zâmbesc! Zâmbesc chiar dacă fruntea le e plină de gânduri negre, chiar dacă se simt înrânți, ei caută mereu un motiv să surâdă! La oamenii pe care îi întâlnesc pe stradă, la persoanele dragi, la persoanele mai puțin apropiate, fiindcă oamenii frumoși nu se tem să iubească!!

Oamenii frumoși nici nu știu cât de frumoși sunt, și tocmai asta îi face să fie atât de minunați!

Omul fără regrete

Mai demult, când alegerile din viața mea nu aveau o importanță atât de mare, sau un impact imediat asupra mea, îmi spuneam că vreau să fiu omul fără regrete, care atunci când ia o decizie, poate să o facă fără să spună că mai încolo îi va părea rău.

Apoi am ajuns să am păreri de rău. Lucrurile mici, care nu avuseseră o importanță enormă, acum se întorceau împotriva conștiinței mele. Prieteni pe care nu îi văzusem atât de des pe cât vroiam, mureau, persoane cărora nu le spusesem cât de rău îmi părea și cât greșisem față de ei se găseau deodată la câțiva metri sub pământ fără să mă mai privească în ochi sau să mă audă, decizii luate în grabă ajungeau să cântărească, chiar și cele cu grijă calculate păreau să fi fost luate în pripă. Îmi venea să strig ca Iona, la sfârșitul drumului, că eu am mers bine dar drumul, el a greșit. Dar îmi dau seama că greșesc din nou.

De fapt, îmi îndrept umerii și redevin persoana fără regrete, fiindcă dacă am făcut ceva cândva, un motiv a fost. Nu pot să îmi scot acțiunile din context și să le judec acum, din alte puncte de vedere, în alte vremuri, cu alți oameni alături. Nici măcar eu de acum nu pot să mă analizez corect pe mine cea de atunci și trebuie să am încredere în mine însămi, înainte de a avea încredere în lume. Și nu trebuie să îmi pară rău, fiindcă au fost toate lucruri care au contribuit la formarea mea ca om, la „a crește mare” și a-mi defini modul de gândire. Dacă atunci aș fi știut ce știu acum, atunci peste ani mi s-ar fi părut că am greșit cu alte lucruri și tot așa. Pe strada noastră personală, toate casele își schimbă mereu fațadele, nu rămâne nimic neatins de clipe, nici măcar lucrurile care nu mai sunt.

Nu rămânem la fel. Oricât de mult ne place să spunem că suntem aceleași persoane, nu este adevărat. Ne schimbăm mereu, de la clipă la clipă, ca un fluture blestemat să iasă mereu și mereu din o altă crisalidă. Atunci când spargem pereții la una dăm de pereții alteia și tot așa. Este limitarea noastră fizică, pura condiție de a fi umani. Dar suntem fluizi și ar trebui să fim constanți. Cu noi înșine mai ales. Și sinceri, trebuie să fim sinceri, indiferent de motivele pe care credem că le avem, trebuie mereu să fim reali, nu minciuni derulate prin viață ca pe ecranul unui televizor.

Intrebari pentru un sine obosit

V-ati intrebat vreodata ce ati vrea sa faceti, daca banii nu ar conta si orice ar fi permis??? Ce ati vrea sa faceti ca ocupatie, ca pierdere de timp??? Cum ati vrea sa fiti tinuti in brate si cum ati vrea sa tineti in brate, daca moralitatea si barierele nu ar exista??? Ce locuri ati vrea sa vizitati, daca biletele de avion nu ar trebui platite si hotelurile ar fi deschise tutrora???? Ce ati vrea sa mancati, daca nu ar trebui sa va ganditi mereu la silueta sau la sanatate??? Ce vicii ati avea, daca toate lucrurile considerate nocive nu ar avea efecte adverse???? De cate ore de somn ati vrea sa va bucurati daca alarma nu ar suna dimineata pentru a va duce la munca???? Ce masina ati conduce, daca cineva v-ar face-o cadou? Ce casa ati avea, daca ati putea sa v-o construiti din piesele de lego ale viselor? Ce haine ati purta, daca nu v-ati gandi mereu la rotocoale de grasime, la greutate in plus sau la preturile din raioane? Ce animal ati vrea sa aveti daca nu s-ar pune problema spatiului unde sa il tineti, a pretului pe care trebuie sa il platiti, al companiei pe care trebuie sa o tineti? Ce culoare ar avea peretii camerei voastre, daca ar fi sa dati frau liber imaginatiei? Ce mancare ar deveni preferata voastra, daca nu ar exista restrictii de nici un fel?? Cate ziare ati citi, daca ati fi convinsi ca nimic din ce se afla in paginile lor nu poate sa va influenteze direct? Cate taxiuri sau autobuze ati lua, daca nu ar conta cat de tarziu ati ajunge la destinatie, atata timp cat va decideti sa plecati la drum?

Si acum intrebati-va: ati mai pleca la drum, daca nu ati fi obligati sa ajungeti undeva? Ati face ceva cu adevarata devotiune data ati sti ca nu conteaza pentru nimeni altcineva decat pentru voi insiva? Daca nu ar exista restrictii de nici un fel, ati mai manca? Daca ati da frau liber imaginatiei, ati mai ajunge sa puneti si in practica, colorand efectiv peretii camerei voastre? Daca nu ati avea nici o responsabilitate fata de animalul din casa, atunci la ce v-ar mai trebui sa il aveti? Ati aprecia cum va pun hainele in valoare, daca toate v-ar veni la fel, fara deosebire intre ele? Si daca ati putea sa construiti o casa din vise, ar mai avea nevoie cineva sa se trezeasca dimineata si sa mearga la culcare seara, adica sa se bucure de realitate? Daca cineva v-ar face cadou o masina, ati conduce-o? Daca alarma nu ar suna obligatoriu, ati mai dormi noaptea si ati mai avea pentru ce va trezi dimineata? Daca nu ar exista efecte adverse, ar  mai putea sa existe viciile? Mancarea ar mai avea vre-un gust, daca ar fi permis orice? Ati mai vizita ceva daca nu ar trebui planificate vacantele? Ar mai exista magia iubirii daca orice e carnal ar fi moral in afara sentimentelor? Ar mai fi ceva considerat ocupatie sau pierdere de timp daca totul ar fi la fel? Ati sti ce sa faceti mai intai, daca nu ar exista lucrurile pe care nu le puteti atinge cu usurinta?

Ghidul verii 2012

Mă pregătesc de vacanțăăăăă!!! Nu știu dacă se simte întreg entuziasmul meu, dar, ca să mă asigur, mă pregătesc de vacanțăăăăăăă!!! Acesta va fi unul din ghidurile „pe bune și la mișto”, așa că dacă sunteți în căutarea sfaturilor serioase, și din întâmplare ați dat peste această divagație, scuzați-i inutilitatea! Sfaturile sunt bune, valabile, luate de prin tot felul de articole, explicațiile sunt un pic cam bizare (sper să fie bizare, cel puțin)

Sex și legume - deși combinația pare șocantă, în realitate este idealul pentru a ne menține în formă (rotundă în cazul meu) și chiar de a pierde câteva kilograme. Vă imaginați situația: - Iubire, ce mâncăm la cină în seara asta?? - Morcovi, și dacă mai vrei altceva, linge-te pe bot de desert! Eu respect combinațiile ideale!
Și apoi mă întreb dacă consumul de ceapă și usturoi (au calorii negative, deci clar ajută în dietă) au un efect pozitiv asupra vieții sexuale. OOOoooo, Doamne, mă întorc cu imaginația acasă. Dar oricum, cine reușește să combine viața sexuală cu legumele??? Adică... este cineva care să își spună: aseară am făcut sex, deci astăzi mănânc numai salată??? Sau: azi dimineață ne-am trezit plini de chef, ne-am făcut de cap, dar aseară am mâncat friptură cu cartofi!!!! La naiba, nu mă mențin în formă!!!!

Geanta de plajă - e un must al perioadei estive. Dacă riscă să intre des în contact cu apa, atunci e mai bine să ai o geantă din bumbac, ușor de spălat și care nu se deteriorează cu una cu două, dar altfel, gențile din rafie sau oricum, care imită paiele, sunt foarte drăguțe, colorate, șic. Sfatul revistelor este acela de a închide ochii, imaginându-ți garderoba ta: șăpcuțe, costume de baie, eșarfe pentru plajă, șlapi, etc și amd, apoi să îți alegi o geantă care să meargă cu toate (sfatul specialistului, jur). Păi singura geantă care merge cu toate, absolut toate, e geanta neagră. Avem într-adevăr multe opțiuni, nu am ce spune. Până și aia albă este un pic problematică, dar să spunem că o asortăm cu caldul de afară. Deci avem de ales între o geantă de plajă albă și una neagră. Oau, vara asta este incredibil de sofisticată!

Să slăbești mâncând - vara asta, mai mult decât în celelalte veri, e plin webul de sfaturi despre cum să slăbești mâncând. Înainte de toate, eu nu aș reuși să slăbesc nici dacă m-aș îmbolăvi de anorexie (orgoliul feminin mă face să vă asigur că nu sunt grasă, doar bine făcută :)) Am 57 de kilișoare, dar sunt toate repartizate pe burtă, găsindu-mă în forma rotundă despre care vă vorbeam), dar mai apoi, ce este cu toată isteria asta de a sa sfaturi despre diete în articole clar nespecializate?? Nu cred că dragii jurnaliști își dau seama, dar un regim necalificat poate să ducă la consecințe grave asupra organismului, pornind de la anemii, până la dereglări alimentare serioase, deci dacă vreți să slăbiți mâncând sau nemâncând, duceți-vă la un medic specialist, care vă poate trasa o dietă și exercițiile fizice adaptate pentru nevoile fiecăruia. Nu vă jucați cu sănătatea, mâncarea este unul din elementele care ne țin în viață, respectați viața!

Machiajul colorat, vesel, estiv - da, da, se poartă culorile colorate, în combinații îndrăznețe, cu rujuri în tonuri calde!! Se poartă rujul portocaliu, în sfârșit, coralul, roșul!!! Da, vara asta clar îmi place, o așteptam (și asta e pe bune) ca să mă pot delecta cu trusele mele de culori. Dar un sfat: combinațiile îndrăznețe de culori trebuie să fie ARMONICE, nu să apărem parcă bătute sau ca niște copii care s-au jucat prea mult cu fardurile mamei!!! Și mai apoi, sunt unele culori care NU SE POT COMBINA!!!!  Nu încercați!! Îndrăzneț nu înseamnă de prost gust!!! Vara asta e mai mult ca o provocare, cine reușește să obțină combinații bizare, dar plăcute. Chiar dacă ni se pare că suntem în ton cu moda, trebuie să ne gândim că ceilalți ne privesc și... trebuie să ne poată privi.

Dieta care favorizează bronzarea - nu știu dacă este o chestiune tipică pentru 2012, eu până acuma nu cred să fi auzit de ea, dar pot să și greșesc. Oricum, producerea melaninei în organism favorizează colorearea uniformă, rapidă și plăcută a pielii noastre. Prin urmare, dacă mâncăm fructe și legume de culoare galbenă - portocalie - roșie, vom avea mai mult noroc pe plajă. Nu înseamnă că minunatele culori ale piersicilor, pepenilor, morcovilor, roșiilor, etc se transferă pe pielea noastră, nu vă imaginați așa ceva (eu recunosc că pentru o milisecundă m-am gândit și la așa ceva, inocenta de mine), dar substanțele conținute pregătesc pielea pentru expunerea la soare. Asta nu înseamnă că vom renunța la creme de protecție, nici la uleiuri, care garantează același efect, dar na, e drăguț să te gândești că, în timp ce îngurgitezi un pepene, o faci pentru o bronzare uniformă.

Ne-am întors de unde am plecat, adică la legume și fructe, adică la sex, ca să nu mai spunem că un alt subiect dezbătut al verii a fost existența sau absența unui punct G, realitatea sau mistificarea lui. Concluzia este că vara trebui să ne simțim noi bine, cu ceilalți dar mai ales cu noi înșine. Deși chestiunea punctului G mă intrigă, va trebui să fac și eu niște cercetare medicală în această privință. :)))

Ceea ce vreau să îmi amintesc

Viața merge înainte, un clișeu greu de ocolit, și noi împreună cu ea ne schimbăm și ne transformăm, de-a valma și uneori fără sens, pentru a ne trezi într-o dimineață că nu știm cu siguranță cine este persoana care ne privește din oglindă. Vreau să îmi amintesc ceea ce mă făcea fericită când eram copil, când ceea ce mă ghida în viața mea inocentă era iubirea, curată și dulce, a oricărei mici ființe umane.

Vreau să îmi amintesc să zâmbesc, chiar și atunci când mă simt ocolită de fericire și bucurie. Vreau să alung gândurile negre și să spun: „La naiba, ceea ce contează e acum și aici, în inima mea, fără problemele unui univers extern, care mă ating doar în treacăt! Ceea ce contează sunt eu în interiorul meu, nu cum mă văd alții sau cum mă cred ei, așa că zâmbește! Fiindcă sufletele noastre sunt frumoase orice ar fi și ele merită să fie tratate numai cu lumină și surâsuri calde!”

Vreau să îmi amintesc să iau în brațe persoanele importante pentru mine și nu numai, orice persoană care are nevoie de cineva care să îi stea alături. Vreau să îi strâng lângă mine și să ne înseninăm reciproc cerul înnorat de deasupra. Vreau ca atunci când se anunță furtuni, să avem puterea să le alungăm cu o simplă strângere în brațe. Nu e așa că ar fi frumos?? Și de ce să nu fie posibil??

Vreau să îmi aintesc să iubesc oamenii pentru ceea ce sunt și nu pentru ceea ce mi-ar plăcea să fie, să am puterea de a nu îi critica pentru credințele lor și de a nu le da sfaturi când eu cred că greșesc. Vreau să îi iubesc, să îi accept în viața mea așa cum vin și așa cum sunt, fără nevoia umană de a-i corecta. Și vreau să îmi amintesc să îi iubesc pe toți oamenii, săraci sau bogați, urâți sau frumoși, răi sau buni, să aibă fiecare un loc în inima mea.

Vreau să îmi amintesc să mă joc, în fiecare zi să îmi trec mâinile prin ludicul vieții, să îmi inventez noi concursuri cu mine însămi și noi modalități de a zâmbi. Ce e mai frumos decât să îți amintești de când făceai prăjituri din noroi și să continui să înventezi rețete chiar dacă anii trec și ar trebui să fii matură? Eu sunt un „om mare”, dar nu după criteriile lor, ale celorlalți, ci după criteriile mele, ale spiritului meu, ale ființei mele.

Vreau să îmi amintesc să fiu eu însămi, reală și sinceră în fața mea, fără să mă transform și să mă camuflez după convenții sociale. Și să am voința de a nu apleca urechea la cei care mă critică, deși nu mă cunosc, la cei care mă urăsc, deși nu știu că eu încerc să îi iubesc, la cei care îmi spun cum să  fiu, deși nu au nici o idee de cum sunt eu de fapt. Vreau să fiu egală cu mine însămi, în orice împrejurare, în orice colț de mine.

Vreau să îmi amintesc să trăiesc, fără prea multe complicații și conflicte inutile, care nu fac altceva decât să lase viața să treacă pe lângă. Vreau să mă bucur de soare, de ploaie, de timp frumos și de furtună, să îmi învăț lecțiile și la evaluarea finală să fiu fericită că am luat examenul cu note mari la capitolul: fericire și putere de a te bucura.

Și dacă trebuie să plâng, vreau să îmi a mintesc să plâng pentru lucrurile mărunte și neimportante, ca apoi să râd de mine însămi, și să râd cu lacrimi de lucrurile care mi se par tragice, pentru a le vedea apoi ca lecții care trebuie învățate și nu ca drame greu de trecut.

Vreau să îmi amintesc că în calea viselor nu există obstacole. Pot să fiu orice vreau, oricum vreau, ajunge să am puterea de a visa, de a avea lumea mea, din nou înăuntrul meu, din nou curată și plină de lumină. Și atâta timp cât eu voi avea visele mele, nimic și nimeni nu va reuși să mă sustragă mie însămi și voi locui într-o copilărie eternă, plină de fericire. Nu contează că păpușile sunt din cârpe și nu din porțelan, îmi ajunge să am puterea de a mă juca cu ele cu sinceritate.

Îndemn la viață

Definiția pesimistului: un optimist realist. Hai, mă lași????

Astăzi sunt în mod deosebit enervată de toate persoanele care au ca scuză pentru propriul lor eșec faptul că na, viața reală nu e ca în filme și au pe toată lumea împotrivă și nimeni nu îi înțelege și au avut mereu ghinionul de partea lor și legile lui Murphy li se potrivesc la perfecție, deci totul le iese mereu pe dos și care sunt plini de idei inovative, dar care nu se aplică așa cum ar trebui și care erau cât se poate de optimiști, dar viața i-a făcut să devină pesimiști și care sunt mereu în stadiu de depresie și stress fiindcă așa merg lucrurile și care și care și care!!!!! Pentru orice eșec se găsește mereu o listă interminabilă de scuze, dacă vreți vă mai furnizez și eu vreo două idei, dar asta nu explică DE CE s-a produs catastrofa, doar o face să pară justificată. Dar responsabilitatea cine și-o ia???? Universul în general și soarta nu dă doi bani pe dezastrele fiecăruia, așa că încetați să le mai puneți în contul vieții. Dacă nu ați înțeles încă, viața nu e făcută ca să vă asculte pe voi plângând și soarta nu a fost inventată ca toți oamenii să fie absolviți de orice responsabilitate și vină. Fiindcă, să vă dezvălui un secret, pentru greșelil fiecăruia nu e de vină nimeni altcineva decât cine le face.

Poate asta face diferența între oamenii care reușesc ceva în viață (nu mă refer numai la afurisita de carieră și la afurisiții de bani, dar la orice face o persoană să se simtă împlinită: copii, familie, până și șervețelele pictate dacă te fac să te simți bine) și cei care la bătrânețe povestesc cu amărăciune unor nepoți care vin să îi vadă numai vara despre viața lor grea din tinerețe și nedreptățile suferite. E NUMAI VINA VOASTRĂ dacă ceva nu merge bine, nu e nici o nedreptate la mijloc, sunteți voi cei care sunt nedrepți cu toți ceilalți: a avut noroc să își găsească un loc de muncă imediat după facultate, a avut pe tata să-l împingă de la spate, a avut spatele asigurat de nu știu cine, a știut cu cine să se culce, și-a luat nevastă bună, nu ca mine!!!!

Atunci când vă simțiți plesniți cu putere peste toate credințele voastre, respirați adânc să vă limpeziți mintea, adunați-vă nenorocitele de energii,  ridicați-vă în picioare și porniți din nou la atac! Nu stați ca mormolocii în mâlul de pe marginea apei, fiindu-vă frică să înotați! Aruncați-vă în vâltoare și dacă o fi să simțiți că vă duceți la fund, nu stați și vă plângeți de milă că vai, sunt ruinat! Mai dați un pic din mâini, mai agitați picioarele dar orice ar fi, luptați să nu atingeți fundul! Iar dacă, Doamne ferește, ajungeți și jos, jos, cu picioarele în mâzgă, flexațivă genunchii și începeți iar să înotați spre suprafață! Oxigenul nu vă va lipsi niciodată, dacă nu sunteți voi să tăiați furtunurile de alimentare.

Luptați, la naiba, nu așteptați să apară vreo minune, nu așteptați să vă ducă altcineva crucile în spate, fiindcă, SURPRIZĂ!, nu există nimeni altcineva ca să vă ia locul!!! Dacă voi nu vă ridicați în picioare să luptați, veți rămâne mereu niște ratați și niște învinși. Chiar dacă nu veți fi imediat niște învingători, măcar ați fi niște ratați care luptă, care sunt încă în competiție în jocul numit viață, și nu marginalizați pe lângă ea!