Dialog cu Patrick - Păturica albastră

- Mami, mami, dacă mănânc la trei ore, așa cum spune pediatrul, pot să ronțăi păturica albastră din pluș moale cât vreau?
Nu m-am gândit mult la cererea mută din ochișorii fiului meu, dar am decis să îi las păturica la îndemână, prea se juca frumos cu ea. După cinci minute mă apropii de el, surâzătoare, pentru a mă speria repede: prin năsuc, prin guriță, până și prin gene fulgi ușori de pluș se îngrămădesc de la păturica lui, iar el zâmbește. Și nici nu are dinți! Jumate din ea a mâncat-o!
- Nu, Patrick, nu o poți ronțăi!
Asta am spus decisă, pe când încercam să curăț cât mai mult din vatelina împrăștiată peste tot peste fața lui.
- Mami, mami, dacă pap repede, repede, pot să mă duc direct în pătuț?
Are el o fețișoară așa, dulce și somnoroasă, pe care când o văd, îl parchez direct în pătuț. Așa că din nou nu am văzut nimic rău în cererea tăcută din ochișorii lui. După zece minute mă duc să văd dacă doarme. Reușise, printr-o minune, să își îngrămădească în guriță 80 de centimetri de cearceaf!!
- Nu, Patrick! exclam și trag repede de așternut. Nu știu încă cum, era tot ud (așterutul vreau să spun), de la stânga la dreapta și în jos vreo 10 centimetri, iar el râdea nevoie mare. Râdea atât de fericit, cu  mânuțele încă încurcate în material, încât am râs și eu și am rămas să îl supraveghez în timp ce gusta din pătuț. Printre limpăieli, mai dădea o tură de limbuțe umede și la propriile mânuțe, plescăind mulțumit.

A crescut puiul meu, a început să cunoască lumea!

Decalogul mamelor

Am început de ceva timp să citesc cărtți despre a fi mamă. Știu că în teorie trebuie să fii relaxată și restul va veni în mod natural, până la urmă instinctul matern fiind exact asta, un instinct, dar toată gravidanța și bună parte a timpului în care nu dorm, nu îl spăl pe Patrick sau nu îi dau de mancare, nu mă joc cu el sau nu am grijă de casă, citesc în continuare cărți. Și ce mă mai distrez când citesc că trebuie să îi fac exerciții fizice și el nici nu se gândește să colaboreze! Ba mai și râde frumos când eu încerc să îi întind picioruțul și el îl trage repede, repede, doar, doar nu m-oi prinde de șmecherie. Sau când îi fac baie și el se încăpățânează să stea copăcel, în picioruțe, sprijinit pe mâna mea, cu degețelele în gură.

Dar înorcându-ne la citit, am făcut rost, printr-un gest de curtoazie al internetului, care pare să aibă de toate, de o copie digitală a cărții „Mama și copilul”, de Emil Căpraru și Herta Căpraru. Vă amintiți de ea? Este cartea pe care o țineau în raft părinții noștri și pe care o consultau cu sfințenie pentru orice prostioară, uneori chiar luând în considerare sfaturile de acolo, înainte de a da crezare medicului. Îmi amintesc, în spatele pleoapelor coborâte, de culorile portocalii si albastre ale copertelor sale. Mi se pare că era un copil cu o bluză albastră, oricum, în ceață, Doamne, încă îmi amintesc de mirobolanta carte. Și, deși este scrisă în vremea României socialiste și are destule paragrafe în care vorbește despre transformarea copilului într-un mândru cetățean al societății și datoria părinților de a ghida copilul prin profundele substraturi comuniste, sfaturile sunt utile și prezentate într-o lumină neașteptată. Ba chiar am găsit un punct care se numește „Zece reguli pentru educația copilului”, care sincer, ar trebui urmat cu sfințenie de toate mamele. 

Majoritatea regulilor sunt de bun simț și vin din inimă pentru mame, dar este frumos să le vezi scrise, te fac să zâmbești. Deci, doamnelor mămici și nu numai, punctul 30 din cartea „Mama și copilul”, de Emil Căpraru și Herta Căpraru, Editura Medicală, București, 1984.

„30. Zece reguli pentru educația copilului - [...] publicat ca articol de fond de revista Der Kinderarzt (nr. 8, 1979), cu prilejul Anului internațional al copilului [...]

1. Să-ți iubești copilul! Adică să te bucuri de el, să-l accepți așa cum este, să nu-l jignești, să nu-l umilești, să nu-l descurajezi, să nu-l pedepsești pe nedrept, să nu-l lipsești de încrederea ta, să-i dai prilejul să te iubească.

2. Să-ți protejezi copilul! Adică să-l aperi de primejdii fizice și sufletești, la nevoie chiar prin sacrificarea propriilor interese și cu riscul propriei tale vieți.

3. Să fii un bun exemplu pentru copilul tău! Să transmiți valori de tradiție, să trăiești în conformitate cu acestea, să-l încurajezi și să te porți cu el cu responsabilitate. Este necesar ca un copil să simtă viața unui cămin, cu o familie unită, cu respectul și dragostea pentru cei bătrâni, cu legături strânse și sincere cu toate rubedeniile și prietenii. Copilul să crească într-o familie în care este cinste, adevăr, modestie, armonie. Adulterul părinților, invidia, îmbogățirea pe căi necinstite, obținerea unor avantaje pentru copil pe căi neprincipiale etc. constituie un model cu repercursiuni asupra profilului cetățeanului de mâine al țării.

4. Să te joci cu copilul tău! Respectiv să-ți faci timp pentru copilul tău, să vorbești cu el, să te joci cu el cum îi place, jocurile lui să le iei în serios, să te familiarizezi cu lumea imaginilor lui. 

5. Să lucrezi cu copilul tau! Să-ți ajuți copilul când vrea să participe la munca în casă, în grădină. Când copilul este mai mare să-l obișnuiești să participe la treburile zilnice din gospodărie și pentru gospodărie. [...]

6. Să lași copilul să dobândească singur experiențe de viață, chiar dacă suferă! Copilul acceptă numai experiențele pe care le face singur. Propriile tale experiențe sunt adesea lipsite de valoare pentru copilul tău. [...]

7. Să-i arăți copilului posibilitățile și limitele libertății umane! [...]

8. Să-l înveți să fie ascultător! Părinții sânt datori să să supravegheze și să îndrume comportarea copilului, astfel încât, prin acțiunile sale să nu genereze suferință nici pentru el, nici pentru alții. Răsplătește-l pentru respectarea regulilor stabilite! La nevoie vei încerca să imprimi respectarea regulilor prin pedepsire!

9. Să aștepți de la copil numai aprecierile pe care le poate da conform gradului de maturare și propriei experiențe! Copilul are nevoie de mult timp până învață să se orienteze în această lume complicată.  [...]

10. Să-i oferi copilului trăiri cu valoare de amintiri! Copilul se „hrănește”, la fel ca adultul, din trăiri care îi dau prilejul să cunoască viața altor oameni și lumea (serbări de familie, excursii, călătorii, vacanțe, spectacole, manifestări sportive)”

Multe lucruri apărute în aceste rânduri nu mă așteptam să le văd vreodată scrise într-o carte de specialitate. Adică să îți aperi copilul cu prețul vieții... E draguț să citești și să spui „Sigur că da, bineînțeles că el este mai important!”. Te face să te simți o mamă minunată!