Mașina de spălat față în față cu mândria

Care este oare limita orgoliului uman?? Mă întreb adesea, suntem niște animale mândre, care își apără această „calitate” mai ales în propriii ochi. Uneori e cu adevărat o calitate, alteori ajunge să fie un defect, până și hoții au un cod al lor, creat pentru a le gâdila stima de sine. 

Un prieten a decis să își schimbe mașina de spălat rufe. Era mai veche, avea un consum mai măricel, dar mai ales, devenise prea mică pentru familie. De acum nu mai este numai el și soția, are și doi băieți, frumoși și plini de voioșie, care ar fi cu ușurință luați drept niște drăcușori care nu se odihnesc niciodată. Chiar și când dorm reușesc să își facă planul pentru vreo prostie pe care o pun în practică de cum se trezesc. Prin urmare latura practică a lui, să îi spunem Marian, a dus la concluzia că mai bine o mașină de spălat rufe mai mare, decât una mică pe care ești nevoit să o ții mereu în priză. Și Marian, care lucrează într-o zonă comercială, a decis să dea cadou obiectul schimbat. Era încă bun, în stare de perfectă funcționare.

Următoarea zi după achiziționarea mașinii, cea veche a fost pusă în fața firmei lui cu un bilet pe care scria: „În stare perfectă, CADOU”. A stat mașina aia acolo vreo două săptămâni. Marian nu înțelegea de ce nimeni nu se obosea să o ia, el dăruia ceva pentru care plătea acum rate pe următorii doi ani. Adică... să ți se dea ceva în stare de funcționare, gratuit, fără să fii pus în ipostaza jenantă de a vorbi cu proprietarul... De ce nu o lua nimeni? Și într-o dimineață, nervos, a decis să schimbe cartonașul cu unul pe care scria: „De vânzare!”, iar dedesubt numărul de telefon. Până la urmă era bună, nu? Măcar așa plătea câteva rate la aia nouă. Până seara, când a ieșit de la serviciu, mașina de spălat fusese... furată. Se poate spune așa, din moment ce proprietarul nu mai avea intenția să o dea gratis.

Dacă ar mai fi avut cartonașul cu „Cadou” de gât, ar fi rămas acolo până ar fi trecut în neființă din cauza ruginei, dar acum, că avea un preț... Ei bine, cineva și-a dorit-o atât de mult încât a șterpelit-o! Cred că morala fabulei e mai mult decât evidentă!