Fiii luminii

Suntem noi, cei care plângem, care râdem, care cădem împreună cu ploaia și ne ridicăm odată cu vaporii. Noi ne oprim cu semafoare roșii, dar accelerăm la cele galbene și mai niciodată nu ne asigurăm dacă este verde. Noi așteptăm semafoare verzi, nu încercăm să le schimbăm culoarea!

Noi ne construim pavimente din vise, frunze moarte din iluzii și piste de decolare din inimile libere de coșmare. Avem aripi, când picioarele ne dor, dar folosim numai picioarele, avem tentacule când mâinile amorțesc, dar folosim numai mâinile, avem suflet când creierul se supraîncălzește, dar folosim numai creierul. Noi alegem să fim unilateral când infinitul ne stă alături.

Noi suntem născuți din femei, cu un tată și o linie de sânge de fugărit. Suntem un fluviu de sânge, transmis di generație în generație de imaginația celor dinaintea noastră. Avem comori ale noastre, proprii, independente de familii, dar decidem să secăm izvoarele familiei, avem buzunare de umplut singuri, dar le umplem de la alții, avem atâta iubire de oferit, dar ne mulțumim să primim. Noi alegem să fim comozi și să ne pierdem pe noi înșine, în fiecare zi mai mult.

Noi suntem cei ce o dată am fost unul singur, dar am ales acum să fim doi. Suntem doi, separați de ceea ce credeam că ne unește, ca un jug greu peste grumazul nostru. Suntem la fel și ne respingem, ca aceiași poli ai magneților, dar suntem atât de străini unul de altul! Suntem siamezi, corpurile noastre nu se vor rupe, pentru a ceda repulsiei dintre noi, ne vor forța să rămânem împreună și tocmai de aceea ne vom iubi, mereu mai mult și mai mult și de aceea ne vom distanța mereu și mereu... Noi suntem unul singur și am ales să fim doi pentru a ne întoarce la final să fim unul singur.

Noi suntem Universul, cuvintele noastre ca adieri de vânt se aud peste timpane și timp și își poartă ecoul prin vremuri. Lacrimile noastre sunt uragane, săruturile noastre furtuni, corpurile noastre pământul insuflat cu viață. Noi suntem cei ce renasc din ei înșiși, din nou și din nou și din nou, ca pasărea Pheonix din vidul existențial. Avem piepturi pline de inimi, burți pline de stomacuri, căpățâni pline de creiere, dar un singur suflet de purtat printre veacuri și trupuri. Noi suntem fiii luminii.