Limba română pentru străini

Dacă vrei să înveți engleza, atunci o multitudine de manuale, metode, sfaturi și ajutoare vor apărea imediat. Filmele subtitrate vor da o mână de ajutor pentru punerea la punct a accentului și a expresiilor efective din limba vorbită, astfel încât cercul va deveni complet. Dacă vrei să înveți italiana, cum a fost în cazul meu, am găsit o carte care urma gramatica, dând mereu sfaturi de cum trebuie aplicate (sau încălcate anumite reguli) în limba vorbită. Apoi citirea multor cărți m-a ajutat să îmi pun la punct vocabularul și expresiile. În mai puține cuvinte, o miriadă de informații s-au descoperit imediat pentru a-mi veni în ajutor.

Găsesc pe internet până și lecții de arabă, chineză, rusă. Ca să nu mai vorbim de variantele cu audio atașat pentru a te iniția în germană, franceză, spaniolă, portugheză. Ungarii au și ei destule cursuri în limba engleză și tot așa, lista poate continua. Dar cum o prietenă m-a rugat să o învăț româna, am cedat tentației și am pornit cu un avât eroic și naiv în căutare de materiale. Dar am rămas mai mult decât de dezamăgită...

Materialele care apar sunt puține, au un nivel slab și sunt de departe incomplete. Mă gândesc la manualele mele de engleză, de italiană și de germană, felul cum se explica, cum se punea problema, exercițiile care se propuneau și îmi dau seama că nici măcar o introducere cum trebuie nu este făcută. Există site-uri interactive destule, care îți prezintă anumite situații, dar impresia generală e mai mult aceea a unui ghid de conversație. Știți... cărțuliile alea mici, multe dintre ele verzi (ale mele cel puțin sunt multe verzi), unde ai tot felul de fraze standard și traducerile lângă (cine îți traduce și răspunsurile pe care le primești, nu se știe). Eu mă distrez copios cu ele, când ne decidem să mergem undeva, dau o raită prin librărie în căutarea unui astfel de ghid de conversație, pentru a vedea cât de mult mă vor ajuta (sunt foarte norocoasă, fiindcă aproape oriunde ai merge în Europa, engleza este înțeleasă și răspunsurile trasate în linii mari în aceeași limbă, prin urmare ghidul de conversație este anyway egal cu zero. Dar eu le cumpăr oricum). Da, îmi amintesc de o întâmplare hazlie din Franța, care implica un ghid de conversație, dar trebuie să mai las subiecte de povestit și pentru alte posturi :D

Există și cărțile pe care le plătești și care se distribuie numai prin comandă, nu știu ce calitate au acelea, fiindcă încă nu am comandat nici unul. Dar vi se pare normal ca englezii, francezii, toate neamurile lor cele treze, să creeze fișiere pentru studiul limbii respective gratuit pe internet, în timp ce românii au numai niște site uri create de diletanți (bine intenționați, pentru numele lui Dumnezeu, dar care nu tratează problemele efective de gramatică) și care nu prezintă diferențele dintre limba vorbită și cea scrisă??Păi mă gândesc numai la dulcele grai moldovenesc (sunt din Piatra Neamț, Neamț, Moldova, România), cu toate prescurtările, toate „i” urile care devin „î”uri, toate „ă”urile care devin „î”uri, toate micile detalii care fac din limba română din Moldova să fie moldovenește, aia din Ardeal să fie ardelenește, aia din Oltenia să fie oltenește și tot așa. Cum face un străin să sesizeze toate aceste schimbări după ureche, când nimeni nu îi face și un rezumat al oralității limbii noastre?

Îmi amintesc de când participam la olimpiadele de română și mă decisesem să mă perfecționez cu gramatica Mioarei Avram în mână. Chestiuni, chestiuțe, etimologii, terminații, conjugări, sintaxe și morfologii, prepoziții specifice, dative și genitive enervante și complexe chiar și pentru un român... Prin urmare, pe când o gramatică adaptată și străinilor? Eu o aștept cu foarte mult interes și răbdare. Cred că da, voi avea nevoie de multă, foarte multă răbdare. Dar până la urmă, acum română e o limbă europeană, nu o limbă moartă ale cărei mistere trebuie descifrate. Prin urmare, au și alții dreptul de a învăța româna sau mai bine se apucă de descifrat hieroglife?