Happy 2013, în cuvinte la îndemână

Noul an 2013 a început cu câteva zile de pauză, pentru a exploda apoi în o mulțime de rutine reluate, ca un film vechi, nu foarte bun, pe care ești obligat să îl revezi. Mereu și mereu, zi după zi, încercând din când în când să scoți capul afară din enervantele obișnuințe, necesare din păcate, vitale pentru cei prinși într-un confort zone autentic, am pășit încrezători, că așa e în luna ianuarie a oricărui an, dorindu-ne marea cu sarea și tot binele din lume, pentru cei apropiați, prieteni, rude, dar mai ales, pentru noi. Na, ce să facem, omul este o ființă egoistă până la urmă.

Am terminat de băut șampania în pace, am mâncat și ultima felie din cozonacul bunicii, mai am încă în congelator câteva sarmale înghețate, puse la păstrare pentru „mai târziu”, iar acum am decis să scriu pe blog. Am descoperit  uimită că am perioade de tăcere care variază, ultima a durat mai mult de un an, nu e așa? (Bine, trecem peste astea mici de două săptămâni sau cât o fi fost). Așa că vreau să mă explic: când nu scriu nimic, nu o fac fiindcă m-am plictisit de mirobolantul meu (modesta si draga de mine) blog, sau fiindcă nu găsesc o conexiune internet activă, sau fiindcă nu am chef să schimb modul de funcționare a tastaturii și să trec la diacritice, ci o fac din sinceritate. Mai exact, nu scriu, fiindcă nu am nimic de spus.

Uneori mă uit pe sfintele posturi de pe Facebook și mă întreb uimită: unele persoane chiar nu au nimic mai bun de făcut decât să scrie fraze de rahat, care atentează la imaginea lor socială cu siguranță, numai ca să fie pe primele rânduri pe platformă? Serios, ce e mai important, să ai like-uri sau commenturi, dar să apari ca un om care nu are nimic mai bun de făcut cu viața lui decât să se spargă în fraze pe internet, sau să publici și tu acolo atunci când chiar ai ceva de împărtășit cu ceilalți?

Pentru mine e o dilemă rezolvată: dacă nu am nimic nou de spus celorlalți, nu risc să pătez ecranul lor cu crizele mele dese, sau chiar dacă am ceva de adăugat, dar e repetitiv, MĂ ABȚIN! Nu neapărat că trebuie să ai ceva genial de spus, sau ceva serios, filozofic, nici măcar interesant, dar să ai CEVA de spus, CEVA! CELORLALȚI! Statusuri de genul: „Movie :D”, sau „Away”, sau „Crap”, sau alte multele din care cititorii nu înțeleg nimic sunt... cum să spun... să mă exprim cât mai clar... aș spune că sunt... ăăăăăă.. inutile?

Așa că scuzați tăcerea mea, când apare, dar o fac din respect pentru persoanele care intră pe aceste mâzgâleli. Aș putea să postez orice prostie, dar fiindcă vreau să scriu când am cu adevărat ceva nou de împărtășit, închid pliscul, îmi leg degetele cu scoci și aștept să mă lovească inspirația.

Mda, ceea ce vroiam să spun în acest post, înainte să încep să divaghez: vă urez un an nou minunat, sper că l-ați început cu dreptul și visați! Nu uitați să visați! E primul pas spre mai mult, să îți dorești cu adevărat!