- Mami, mami, dacă eu mă fac că mă trezesc, tu vii repede să mă iei din pat ca să îmi dai de mâncare?
Asta parcă spunea puiul care se zbătea suspinând între plăpumioare. Mă duc, bineînțeles, să îl scot la masă, dar... ia-l de unde nu-i! Își trăsese păturica peste cap și o împingea cu nasul de dedesubt, în timp ce cu limba o mozolea pe dinăuntru!
- Patrick! mă holbez uimită la el și îi trag repede plapuma de pe cap. Se oprește cu mâinile pumnișori și mă privește serios nevoie mare. Nici un zâmbet, nimic, doar fața lui de bebe de patru luni cu ochi întrebători. Vede că nu mă mai mișc, așa că își înfinge mânuțele înapoi sub cearceaf și, hopa! iar are capul băgat la cutie! Acum însă îl aud râzând!
- Mami, mami, dacă eu mă ascund sub păturele, așa este că tu vii să le dai la o parte ca să pot eu să le mănânc mai bine data viitoare?
- Da, Patrick, așa este! Ia și te ascunde acolo!
- Aaaa, și încă ceva, mami! Să nu îmi strici ciufuleala, că am muncit multe ore de somn și zvăpăială ca să o pun la punct!
Mami: ....?!?!?.... Ce-i în capul tău, băiete????
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu