Translate

marți, 4 februarie 2014

Dialog cu Patrick (3) - Jocul de dimineață

- Mami, mami, indiferent cât scandal fac eu aici, să nu vii la mine, ai înțeles?
La șapte dimineața părea o idee foarte bună să îl las în pătuțul lui să se joace, cu atât mai mult cu cât râdea nevoie mare. M-am întins mai bine în pat, ascultându-l cântând.
- Aghighi, aghiga! Ga! Aaaaaaa! Angu! Ahahaha! Mmmmmmmma! Agagaga! Iiiiiiiiimb!!! Angîîîî! (Angî este preferatul lui, nu știu de unde l-a scos!)
Și tot așa, râdea și vorbea, vorbea și râdea, chirăia, se mișca gălăgios.
- Patrick, ce faci pe acolo?
Nu că m-aș fi îngrijorat cu adevărat, adică stătea în pătuț, nu prea avea unde să plece sau de ce să se lovească. Și el mai tare:
- Angîîî!! Haaaaa!! Ambbbîîîîî!!
Mă decid totuși să nu risc să îmi deșire vreo păturică din nou. În ritmul ăsta epuizăm garderoba înainte să îi iasă dinții, așa că somnoroasă, ciufulită, dar mai ales curioasă, mă ridic din pat. Ei, ți-ai găsit, bineînțeles că cu păturica avea treabă! Complet descoperit, reușise să ia în brațe o bucată de așternut, iar colțul îl modelase pe fața lui. Nu o mânca, o tot frământa cu mânuțele și picioruțele, îndoite cât poate el de mult în sus.
- Patrick, ai să răcești!
Când mi-a auzit vocea de deasupra lui, a reușit cu un gest sigur de maestru în ale păturicilor să își dea colțul deoparte de pe față și să îmi tragă un surâs de ăla știrb de al lui, cu toate gingiile descoperite și cu ochii întorși în sus într-un zâmbet complet!
- Aaaaaaaanghiiiiii!!!
A chirăit râzând în vreme ce mama lui silitoare încerca de zor să îl învelească cât de cât în vraiștea aia care devenise culcușul lui!
- Nu, mama!
Adăugă fața lui serioasă brusc, cu picioarele încrucișate la piept și mânuțele pumnișori deasupra lor.
- Să nu îndrăznești, că urlu!

Vedeți, am învățat de ceva timp să îi ascult avertismentele gălăgioase de dimineața devreme. Adică... când Patrick se joacă, se joacă și să mă ferească Dumnezeu să mă bag între el și orice ar reprezenta distracția lui! După încă un sfert de oră a adormit cu colțul plapumei până la urmă în gură, pe post de suzetă, o mână în sus deaupra capului, alta pe care nu am reușit exact să o identific și picioarele încrucișate sub fund. Plapuma era... peste tot!

Niciun comentariu: