Lasă-mă să cresc, mamă!

Fiecare etapă a vieții noastre are momentele ei frumoase. Îmi spun asta de câte ori îmi sărut copilul și el surâde cu gingiile complet știrbe, gângurind ceva ce numai el înțelege. Mă gândesc că l-aș vrea mereu așa, mic și sincer în bucuria lui inocentă pentru un sărut pe obrăjor. Vor veni vremuri grele când va spune: „Mama, nu mă mai pupa, că mă văd prietenii” și îmi este frică de ele. Dar îmi repet că atunci voi găsi altceva care să îmi lumineze clipele. E greu să renunți la lucrurile perfecte, care știi că se vor schimba cu simpla trecere a timpului. Cum să nu fii egoist când de un zâmbet depinde întregul tău univers?