Minunații oameni frumoși

M-am trezit cu o acută depresie, dezamăgire. Cineva spunea că oamenii sunt făcuți pentru a fi iubiți și lucrurile au fost create pentru a fi folosite. Problema principală a omenirii este faptul că s-a ajuns ca lucrurile să fie iubite și oamenii folosiți. Nu știu dacă poate fi considerată efectiv o problemă sau o evoluție a ambiției umane, dar știu că îmi lasă un gust amar oamenii care abandonează prieteni, iubiri, cercuri de amici, pentru a se dedica unor noi relații cu persoane considerate puternice (au bani, au un nume, au o mașină mai faină, motivele pot fi nenumărate). Dar acele persoane nu sunt neapărat frumoase.

Oamenii frumoși pot să se ascundă în oricine, chiar și în necunoscutul pe care îl încrucișezi pe stradă cu un zâmbet cald la care ți se răspunde. Așa, din senin, fără semnificații ascunse, poate fără să îl mai revezi vreodată, el îți dăruiește un surâs la care răspunzi și care aduce o rază de soare în viața noastră. Îți amintești apoi că a fost o femeie sau un bărbat, dar nu reușești să îți amintești cum arăta, fiindcă tot ceea ce a fost luminos și important pentru tine, a fost zâmbetul. Nu aparențele, nu situația lui bancară, și totuși simți acea persoană aproape de tine, spui în sinea ta: acela era un om bun!

Oamenii frumoși sunt aceea care reușesc să înțeleagă atunci când greșesc și nu le este teamă să își spună: „Iartă-mă!”, sincer, din inimă din iubire. Sunt oamenii care când văd că te-au îndepărtat nu se simt umiliți să îți ceară: „Mai rămâi, te rog, un pic! Am nevoie de tine!” Sunt oamenii aceia care știu că pot greși, la care le pasă dacă rănesc pe cineva, care nu vor să îi folosească pe cei din jur pentru propriul lor beneficiu.

Oamenii frumoși au puterea de a te privi în ochi și de a se lăsa priviți, fără să coboare privirea rușinați sau ostentativ. Sunt sinceri cu ei înșiși și cu ceilalți, iar ochii lor reprezintă cu adevărat o oglindă a spiritului. Sufletul lor e frumos!

Oamenii frumoși luptă pentru a-și păstra speranța, se agață de ea și o mențin vie, indiferent prin câte furtuni trebuie să treacă. Și zâmbesc! Zâmbesc chiar dacă fruntea le e plină de gânduri negre, chiar dacă se simt înrânți, ei caută mereu un motiv să surâdă! La oamenii pe care îi întâlnesc pe stradă, la persoanele dragi, la persoanele mai puțin apropiate, fiindcă oamenii frumoși nu se tem să iubească!!

Oamenii frumoși nici nu știu cât de frumoși sunt, și tocmai asta îi face să fie atât de minunați!