Fă ce zice popa, nu ce face el!

Cât de ușor este să ții prelegeri! Inspiri adânc, brusc te simți mai inteligent decât toți și începi să ții o cuvântare importantă și educativă. Dar când ajungi să pui în practică...

Răbdarea, pe care o promovezi prin tot felul de zicale implicite sau explicite, se transformă în nervi și draci, prin urmare la naiba să o ia, până la urmă fă cum zice popa, nu cum face el!

Tăcerea, care odată, în fața celor mai mici, era de aur, devine un adevărat scandal, la prima scânteie care se întrevede la orizont. Nici nu e nevoie să te atingă cu adevărat flacăra, ajunge gândul că ar putea să o facă ca să explodezi!

Bunăcuviința, cea care te învață că pe un om în vârstă să îl respecți, să îl asculți, să nu îl contrazici, se duce dracului, când ai de a face cu „un încuiat”, „un nebun”, „un moșneag tâmpit” și urli ca din gură de șarpe, cu ofense, la adresa bunicilior, socrilor sau mai știu eu cui.

„Asculți și apoi vorbești” se transformă în „întrerupe-ți interlocutorul la prima pauză ca să ia aer, altfel mai stai o oră să îl asculți degeaba!” și astfel dialogurile se transformă în monologuri relativ fragmentare, în care fiecare, când are ocazia să îl întrerupă pe celălalt, o face ca să își continue propria idee începută în urmă cu... o oră să spunem și care va fi finalizată peste încă... vreo două, aproximativ.

A, da, preferata mea, cumpătarea!! „Să fii cumpătat în tot ce faci!!” și se referă chiar la orice: la mâncare, la băutură, la desfrânare, la muncă, la odihnă. Dar până la urmă unul e gurmand, la altul îi place sexul, altul își îneacă amarul în băutură, dar când vine nepotul în vizită, ascultă aceeași prelegere despre cumpătare, ca și când toți oamenii mai în vârstă sunt sfinți pogorâți pentru a-i învăța.

Știți ceva? După capul meu, nu neapărat cumpătat, binecrescut sau cu mai știu eu ce ideal, tinerii nu au nevoie de simple discursuri formative, de predici ținute din vârful unui piedestal. Au nevoie de eroi, de exemple de persoane oneste, cu ceilalți și cu ei înșiși, de persoane coerente, care nu se complică cu ipocrizia, de persoane altruiste, care vor cu adevărat să ajute, nu doar să pară mai deștepte decât alții. Un fel de popa Tândală modern, care să încerce să schimbe prin forța exemplului personal, nu doar prin cuvinte frumoase!