Noi suntem noi!

Suntem la un zâmbet distanță unul de altul, pe obrazuri diverse ale aceleiași figuri. Rostim aceleași cuvinte, simțim aceeași respirație, dar nu ne întâlnim niciodată. Ne unim în mișcări, ne îndepărtăm în același timp, uneori avem un ritm divers în a ne exprima, dar suntem parte a aceleiași guri, elemente de pe același chip, frustrări ale acelorași buze. Și totuși, suntem atât de diverși!

Uneori ne furișăm și ne privim pe ascuns, peste dinții albi, tăioși. Ne analizăm, ne controlăm, ne temem unul de altul, dar ne dorim mereu mai mult, în afara logicii și a fricii. Suntem fără rațiune, ființe făcute din sentiment pur, din electricitate care ne curge prin ființă, făcând abstracție de vene, sânge, circulație. Suntem corpuri din lumină, ne aflăm în punctul unde toate culorile converg, amestecându-se pe planșeta de pictură a unui zeu păgân.

Suntem voci, glasuri, dincolo de ecouri, fără còpii, fără corzi vocale. Suntem mase de gânduri, care circulă de la unul la altul, ca mingi de tenis pe un câmp de antrenament. Nu suntem romantici, suntem pasionali, nu suntem curajoși, suntem neînfricați, nu suntem indiferenți, suntem îndrăgostiți, mișcăm Universul în jurul nostru și ne amestecăm cu el, la limita existenței, la limita culorilor și a formelor, acolo unde ne începe cu adevărat spiritul și de unde se întinde eternul. Noi suntem noi, împreună fără să fim niciodată alături, amestecați unul cu celălalt până la a ne confunda și a ne vărsa esența peste hăurile care ne despart, riscând chiar să ne înțelegem, să ne apropiem mai mult decât ne permit corpurile. Noi suntem noi, creația albă a sferei ancestrale, atemporali, repetitivi, enumerativi, dar, mai presus de toate, noi suntem noi înșine, fără nevoia de a primi aprobare, permisiune sau înțelegere. Suntem voci, nu ecouri!