Translate

marți, 17 iulie 2012

Odă nimicului

Am spus acum câtva timp că îmi place să scriu. Nu mai știu exact în ce pagină mânjită de cuvinte am menționat asta, dar este adevărat. De ceva timp, pentru a-mi completa pasiunea, am început să și citesc mult, foarte mult. Aseară, în timp ce făceam binecuvântatul duș rece după o zi prea caldă și plină de năduf, am înțeles ce căutam eu ca oarba în nenumăratele pagini răsfoite: căutam NIMICUL.

Visez să găsesc o carte unde cuvintele să îți fugă prin fața ochilor fără să ajungă la creierul conștient, ci să atingă tangențial subconștientul și să plece împreună într-o călătorie magică. Vreau să găsesc acea carte ca una din ariile clasice ale lui Verdi: care să îți antreneze numai un organ de simț, în timp ce imaginația poate să exploreze tărâmuri noi, simțurile să ajungă noi limite, întreaga ființă să se simtă ca transportată în altă dimensiune. Muzica aceasta clasică îți ține urechile ciulite, dar ochii minții pleacă spre introspecția cea mai relaxantă, spre meditația cea mai luminoasă. Aș vrea o carte ca o mângâiere, ca un cântec profund de cuvinte, care să îți facă întreaga ființă să vibreze, fără să trebuiască să analizezi fraze, figuri de stil, personaje, fără să fii nevoit să te oprești asupra fiecărei sintagme mai complexe pentru a înțelege ce a vrut să spună autorul.

Vreau o carte care să vorbească direct cu spiritul. Fără să îmi dau seama. Să o citesc, iar când voi ridica ochii să mă simt diversă, fără să știu ce s-a schimbat, să mă simt mai frumoasă, fără să mă privesc în oglindă, să mă simt mai bună, fără să mă fă considerat vreodată rea. Vreau o carte ca un cântec, care să străbată bariera simțului numit vedere și să îmi ducă auzul pe noi culmi, olfactul pe alte tărâmuri, simțul tactil spre noi orizonturi. Și acea carte, dacă o citești ca pe o carte, nu ca pe un cântec, să nu îți spună NIMIC! Să tacă, asemeni unei lebede, care doar înainte să moară aruncă un sunet răgușit. Iar acel sunet să fie propria rațiune care tace, adoarme și se strecoară afară din trup, pentru a lăsa locul liniștitei melodii pe care toată ființa o ascultă îngenuncheată.

Aceasta este cartea pe care o caut!

2 comentarii:

Mari spunea...

Cand o gasesti sa imi zici si mie. Iar de o scrii, am sa astept.

Elena spunea...

Si eu care asteptam recomandari... Ai lasat tot greul pe umerii mei :P