
Trebuie să recunosc că anul trecut i-am furat ziua, transformând-o în ziua cununiei noastre religioase, și astfel el a trecut pe locul doi, aș putea chiar să spun că a fost un pic lăsat deoparte. Dar anul acesta, evenimentul important este ziua lui. Și vreau să nu îi amintesc de cununie, un nor peste unicitatea dății de astăzi.
Suntem împreună de cinci ani și o zi și căsătoriți (civil) de trei și avem o viață înainte, dar sărbătorile mici au devenit o tradiție pentru noi. Pe lângă Crăciun, Paște, Haloween, zile de naștere și onomastice, noi sarbătorim orice realizare cu un pahar de șampanie și o cină plăcută în doi. Astfel am ajuns să avem ziua primei dăți când m-a prezentat părinților, ziua primei dăți când eu l-am prezentat părinților, ziua primei călătorii pe care am făcut-o împreună, zilele când am terminat facultățile, ziua primei scrisori pe care mi-a scris-o și invers, și tot așa, lista este interminabilă.
Sunt atât de multe zile de ținut minte, încât la sfârșit nu mai ținem seama de nimic și ne inventăm mereu alte ocazii să bem șampanie: astăzi mi-a mers bine la serviciu, astăzi am luat un nou frigider, astăzi am reușit să mă trezesc la cinci să alerg, astăzi magazinul a mers bine și tot așa. Ajungem să bem șampanie în fiecare zi aproape. Dar ziua de astăzi este specială. De cinci ani ne urmează pașii, așa că trebuie să o menționez și aici, pentru a o surprinde în câteva rânduri.
23 iulie este ziua când am înțeles, după o singură întâlnire, că dragostea la prima vedere există, că atunci când o persoană este compatibilă cu tine trup și suflet nu ai nevoie de ani de zile pentru a te cunoaște și a decide, ci o voce în interiorul tău îți spune că este așa de cum se întâlnesc privirile, de cum se încălzesc sufletele. În ziua aceasta eu am înțeles că poveștile de dragoste unde cei doi petrec o singură zi împreună și apoi nu se uită niciodată sunt adevărate și intensitatea sentimentelor poate fi devastatoare și poate deține controlul într-un mod înfricoșător asupra rațiunii.
Și este o zi specială fiindcă atunci s-a născut el, lucru pentru care mulțumesc cerului în fiecare zi, sunt recunoscătoare că a putut să apară cineva atât de potrivit pentru mine, atât de complementar mie, încât să ne completăm în toate. Și știu că va dura o viață, nu am nevoie de confirmări și nici incertitudini, este așa, mi-o spune aceeași voce incoerentă a sufletului, care vorbește prin sentimente!
La Mulți Ani, Dragoș, îți mulțumesc că exiști!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu