Una din minunatele dimineți

Aceasta este una dintre diminețile minunate de vară,când mă trezesc  înainte ca ceasul să sune și spun: nuuu, vreau să mai dorm jumătate de oră! Dar apoi privesc razele de soare care se strecoară calde printre crengile pline de frunze ale nucului din dreptul geamului. Ascult vrăbiuțele care ciripesc vesele noua zi și porumbeii care hrubăie gălăgioși într-un colț de zid unde și-au făcut vizuina și brusc mă simt cuprinsă de fericire. Mă simt liniștită și bucuroasă că am reușit să mă trezesc înaintea tuturor celorlalți din casă și am ocazia să ascult minunata tăcere a zorilor, ornată cu melodiosul glas al păsărilor.

Aceasta este una dintre diminețile minunate când mă încântă ideea de a merge la muncă, fiindcă îmi plac momentele la cafea cu colegii, când mergem la barul de lângă, într-o mică pauză, și iubesc oamenii care cu care voi socializa datorită muncii. Este o dimineață când nu am nevoie de cafea pentru a mă simți plină de energie, căci cu toată ființa mea mă cufund în liniștea infinită a plăcerii de a fi acum și aici, înconjurată de persoane pe care le iubesc, înconjurată de vântul dimineții care îmi încurcă părul și îmi alintă fața.

Aceasta este una dintre diminețile minunate când ”complicațiile vieții” sunt un concept pe care nu îl înțeleg, când mă gândesc că de fapt problemele nu există, mi le-am inventat eu, de teamă că prea multă fericire ar putea să mă plictisească. Mă gândesc la soarele care răsare și apune, fără prea multe divagații inutile, la luna care, deși fură lumina ei cristalină, înmoaie noaptea și pare de 100 de ori mai strălucitoare decât stelele adevărate și fierbinți. Mă gândesc la mine, care uneori îmi sting sclipirile de pe chip pentru a mă pierde în divagații inutile, îmi confund ideile și uit să strălucesc de o sută de ori mai puternic decât întunericul care mă cuprinde. Și îmi dau seama că nu are sens, că vreau să fiu ca soarele și ca luna, să îmi urmez cursul vieții fără prea multe procese de conștiință, cu curaj și încredere.

Aceasta este una dintre puținele dimineți când sensul vieții mele mi se pare atât de clar, că îmi vine să plâng, gândindu-mă la toate celelalte dimineți când nu mă înțeleg pe mine și lumea din mine. Aceasta este o minunată dimineață care mi se pare pur și simplu un nou început, un izvor de liniște și armonie care îmi inundă venele și îmi traversează inima, pentru a ajunge și la creierul cel încețoșat de false probleme. Aceasta este o dimineață.