Micile lucruri care ne fac fericiți

„Cum merge magazinul?”, întrebarea pe care o aud de la fiecare, dar fiecare persoană pe care o întâlnesc. Dacă merge bine, răspund: „Bine, chiar foarte bine!”, dacă merge rău, răspund oricum:„Merge bine, cum să meargă altfel?”, deci de ce mă mai întreabă lumea despre asta?

„Pe când copii? Ei împlinesc căsnicia!”, întreabă și afirmă fiecare, dar fiecare persoană măritată și cu câte un copil cel puțin pe care o cunosc. Chit că vreau copii acum, chit că sunt într-un moment de egoism și mă gândesc că peste zece ani ar fi ideal să am primul fiu, răspund oricum: „Peste mai mult de nouă luni, cu siguranță!”, așa că de ce își mai răcesc gura degeaba?

„Cum merge cu noua casă? Mai aveți ceva de făcut la ea?”, mă întreabă oricine este în pană de idei, deși am cumpărat o casă de restructurat, deci gata, gata, completă, va fi la anu` și la mulți ani, și din septembrie ne-am mutat într-o părticică din ea, așa că de ce Dumnezeu mai aduc în discuție subiectul???

Îmi place zăpada!! Foarte mult!! Azi m-am întâlnit cu o prietenă care are o croitorie, și pentru a evita obișnuitele întrebări gen cele de mai sus, care au aceleași răspunsuri indiferent de situația reală, am luat eu frâiele conversației în mâini (deșteapta și naiva de mine!) și am afirmat veselă:„Anunță zăpadă pentru mâine! Abia aștept! Voi împodobi bradul cu primii fulgi!” iar răspunsul bunei mele amice a fost: „Și ce te bucuri așa? Îți dai seama că trebuie să închizi magazinul și ce pierderi vei avea din cauza asta? Ce mai pui pe masă? Roagă-te să nu ningă!” (ea vorbea din cauza pierderilor pe care le-a suportat la croitorie anul trecut când a nins). M-am dezumflat ca o gogoașă înțepată cu furculița!!! Adică ce, pentru niște amărâți de bani, nenorociți, necesari, dar pănâ la urmă nu esențiali, eu ar trebui să nu mai iubesc zăpada? Ar trebui, pentru un afurisit de aspect practic al realității, să îmi doresc să nu mai am parte de lucruri frumoase pentru mine, dar care nu se incadrează în sfera tangibilului?

Nu! Îmi place zăpada și vreau să ningă!!! Îmi doresc cu toată inima să ningă și nu mă interesează dacă voi câștiga mai puțin, până la urmă o voi scoate la capăt și cu asta!! Îmi place să dorm până târziu când pot, chiar dacă toți spun că „time means money!”! Îmi place să îmi iau zile libere, chiar dacă „lucrezi pentru tine însăți și dacă nu ești, nu câștigi!” și îmi place să îmi oblig soțul să își ia o zi liberă ca să o petrecem împreună, chiar dacă nu va fi plătit pentru ea!! Fiindcă nu banii mă fac fericită cu adevărat, ci aceste mici lucruri, aceste mici pauze în ritmul galopant al vieții, când las deoparte probleme, griji, aspecte financiare, bilanțuri și persoane care nu știu decât să se plângă, și mă ocup numai de aspectul spiritual al existenței mele.

Într-o lume unde totul este tehnologie, alergătură și implicare, oare nu avem dreptul la aceste mici oaze pentru noi înșine? De ce să negăm că ne place zăpada sau ploaia sau soarele puternic? De ce ajungem să ne fie frică de o zi liberă? De ce contează numai banii, copiii și locuințele? De ce nu contează felul în care noi ne integrăm în natură și în schimb avem grijă numai ca natura să ni se conformeze?

Vin fiert când ninge!! Da, da, asta voi face mâine!!! Și încă o chestie, domnilor socri, părinți, bunici și cine o mai fi: îmi place să stau cu câinele în casă, întins în pat, în timp ce îl scarpin după urechi, iar el mă răsplătește cu un oftat mulțumit, așa că îl voi lua și pe el mâine să privească fulgii pe fereastră!