Ganduri de ora doua noaptea

As vrea sa imi amintesc. Intr-o cutie de bataie, sa imi incatusez in inima momentele astea, din miezul noptii, cand iti pazesc somnul. As vrea sa nu uit cata implinire imi apasa pleoapele sa adorm, cata serenitate e in oboseala cu care te urmaresc scancind in somn, acum cand ai nevoie de mine. Mintea mea ar vrea sa doarma, corpul meu ar avea nevoie de dulcea uitare promisa de perna, dar eu vreau sa iti urmez respiratiile inca un pic. Inca cateva minute. Aproape sforai, asa adanc aluneci in lumea viselor. Uneori dai din manute și incerci sa iti scoti picioarele din plapuma. Iar! Maine dimineata vei sta cu fundul in sus, deasupra asternutului, candva in noapte ai incercat sa te ridici, dar ai adormit la jumatatea miscarii. Iti iubesc obiceiurile, felul in care esti copil,  modul in care nu dai importanta detaliilor! Picioarele reci nu iti distrug somnul, ceasul de pe noptiera nu conteaza, hainele murdare sunt la moda și patutul trebuie vesnic rearanjat in stilul tau. Nu stiam ca o perna poate fi mutata in atatea moduri!

As vrea sa pastrez inocenta asta in amintiri. Nu sa te opresc sa cresti, in fiecare zi esti mai mare și un pic mai departe, ci sa te imortalizez, ca intr-o poza, sa iti revad contururile de cate ori imi voi deschide pliurile sufletului. Deja am uitat. Nu imi amintesc cat ai fost de mic la nastere, nu imi amintesc cum se vedea capusorul tau la san cand sugeai flamand, nu imi amintesc toti pasii pe care i-ai facut pana sa pasesti, dar imi amintesc cum m-am simtit! Imi amintesc caldura ta in brate dupa travaliu, imi amintesc ca ai incetat sa plangi cand ti-am vorbit. Imi amintesc pacea care ne invaluia cand te strangeam la piept și tu mancai lenes. Imi amintesc mandria cu care te-am privit mergand de-a buselea pentru prima oara, pe nisipul marii.

Nu cred ca voi uita. as vrea sa imi amintesc și timpul, insa timpul nu mai conteaza. Contezi numai tu și noi, parintii tai. Conteaza familia noastra, unul fara celalalt nu suntem completi. Mama, tatal și copilul. Conteaza linistea ce o port in inima, cu tatal tau sforaind hotarat și tu, alergand printre vise. Și linistea asta mi-o voi aminti. Ma va ajuta sa imi insir zilele, frumoase și insorite, și vesnic somnoroase.

Dar acum gata, e timpul sa iti dau pastila și apoi... Noapte buna, suflet al meu!