Drumul România - Italia cu "maşina de ocazie"

Ia-mă, nene, pînă în ţară!


Vedeam autostopul ca pe o aventură. Călătoria alături de straini, doar cu un ruxac în spate m-a atras ca un magnet. Eram într-o excursie când am văzut un tânăr cu părul împletit în codiţe care avea scris pe un carton „Sibiu”. Când am ajuns la Budapesta, acelaşi rocker cu părul vâlvoi avea un alt carton pe care de această dată scria „Viena”. Nu ştiu dacă a ajuns sau nu acolo, dar a trezit în mine aceeaşi dorinţă de a face autostopul. După o căutare pe internet am înţeles că poveştile romantice ale anilor ’60 – ’70, în care autostopul era o formă de exprimare, o modalitate de a te simţi liber, se năruie în faţa unei alte realităţi: pragmatismul şi nevoia de a economisi. Dacă programezi online călătoria, destinaţia şi cheltuielile se cunosc dinainte. Pe siteurile pentru autostopişti poţi calcula totul.

Cât ne costă dacă facem autostopul?
Şoferii pot să ceară bani pentru “un drum” până la destinaţie sau să îşi dorească o persoană care să stea “în dreapta”, fară să ceară nimic. Alţii doresc un şofer în maşină, pentru a conduce cu rândul. Dacă cer bani, preţul recomandat de siteuri pentru o distanţă de 2100 km pentru o singură persoană în maşină este de 105 euro pentru Europa de Vest. Dacă sunt doi călători, preţul scade până la 64 de euro. Pentru trei oameni se ajunge la suma de 50 de euro, iar pentru patru călători plăteşti 40 de euro. În Europa de Est preţurile se înjumătăţesc. Dacă pleci într-o călătorie unde fiecare euro contează, autostopul planificat pare cea mai bună soluţie.
Siteurile care programează călătoriile autostopiştilor se înmulţesc şi au din ce în ce mai mulţi utilizatori. “Obiectivul nostru este de a oferi doritorilor şansa de a călători în modul cel mai economic cu putinţă şi cu o maximă flexibilitate şi independenţă.”, scriu iniţiatorii siteului http://www.viaggioeconomico.org/, care se traduce prin siteul românesc http://calatoresteieftin.net/. După înregistrarea pe un site de genul, trebuie lăsate datele personale ale utilizatorului, iar atunci când se stabileşte călătoria, persoana este contactată prin e-mail sau prin telefon.

De-a alba-neagra cu legea
În România există cel puţin cinci siteuri pentru autostopul programat. Este însă legală activitatea acestora? După cum spune unul din utilizatorii de pe http://www.garajul.ro/, “este perfect legal să faci autostopul şi să iei autostopişti. Este ilegal să aibă loc vreo tranzacţie financiară între cele două persoane.” Însă şoferii cer bani, iar pasagerii îi oferă. Motivaţia creatorilor acestor siteuri este simplă: „aşa se întâmplă şi în lumea civilizată din Occident”. Dacă poliţiştii descoperă că între pasager şi şofer a avut loc o tranzacţie financiară, amandouă părţile sunt trimise în judecată. Dar, cu susţinerea întregii societăţi care favorizează astfel de călătorii, sunt tot mai multe persoanele care îşi programează călătoriile în străinătate pe Internet.
Autostopiştii online susţin că astfel ajutăm la reducerea consumului de petrol, la o mai mică poluare a mediului şi economisim, chiar dacă suntem turişti sau şoferi. Vor fi simţitor mai puţine maşini în trafic, iar cozile de pe autostradă se vor diminua şi ele. În speranţa că voi simţi aceste schimbări, mă pregătesc să plec şi eu în vară într-o călătorie „aranjată” pe Internet./ Anca-Elena Cojocaru

Pe piata unde vindem oameni

Iubesc oamenii. Imi place comportamenul lor adesea imprevizibil, felul ciudat in care accepta lucrurile, felul scandalos in care uneori le resping. Imi plac oamenii si tot ceea ce e legat de ei. Imi place urechea taiata a lui Van Gogue, cornurile de rinocer ale lui Salvador Dali si imi place si salbaticia calului lui Picasso. Imi place sa mananc si sa simt omul, omenia, viata din toate.
Si as vinde imagini, lucruri, cercuri de tentative, dar nu as vinde oameni...
Cum poti vinde un om? E simplu... Esti politician? Iti faci un proiect, il faci cunoscut si apoi il vinzi. Iti vinzi imaginea si te vinzi pe tine. Devii numai o imagine cu un proiect...
Si platesti pr-isti, oameni specialisti in ale comunicarii, care sa faca din tine un simplu obiect. Gata de vanzare. Si esti valoros in functie de cate voturi ai. Acestia sint banii cu care se plateste produsul.
Eu, om, produs, de vanzare. Ne vindem pe noi insine. Unde sintem noi? Spune-mi daca se poate sa te pierzi pe tine in noapte si sa nu vrei sa te mai gasesti, sa te scufunzi intr-un cosmar si sa nu te mai trezesti, spune-mi daca te vezi pe tine pe raftul unul magazin si un cersetor, ca multi altii, sa intinda mana si sa plateasca pretul tau.
Si cersetorul ala care miroase a alcool, a o tigara ieftina luata dintr-un pachet al altui cersetor, e mai bun decat tine, fiindca el te poate avea pentru.. un vot.
Nu am nimic cu politicienii, doar ca atunci cand ii vad, nu prea ma gandesc la oameni. Sint ei, un nume real, dintr-un certificat de nastere la fel de real, o imagine construita de oamenii de PR din jurul lui, de consilierii personali si niste pareri spuse de altii, date de altii, dictate de cine stie care persoana si scrisa de un dactilograf modern, cu ochelari, asezat la un calculator ce miroase a ars de cat timp nu a mai fost inchis. Ei, vedete monotone si sterse ale peisajului nostru. Din pacate, aceste persoane, aceste imagini ne conduc vietile din fiecare zi.
Care e pretul unui om? Daca ar fi sa te vinzi, sa iti pui un pret pe piept si sa devii sclavul celui care cumpara, care ar fi pretul tau? Faima? Banii? Puterea? Care din cei care isi vand imaginea vor sa fie cu adevarat un fel de "Iisus" care sa salveze economia, societatea, cultura sau tara?
Cati dintre ei au aceasta calitate de a fi sinceri, de a se transforma in imagini cu scopul de a ajuta? Ipocrizie? Bineinteles. Fals? Clar! Minciuna? Sigur ca da! Si eu, care iubescomul, ce spun in fata lor, a imaginilor fara oameni?
Din acelasi motiv pentru care nu imi plac politicienii, nu agreez nici vedetele. Nu ma mir cand aud ca Britney s-a tuns cheala, nu ma mira ca Marlyn Monroe a luat barbiturice si nu ma surprinde ca Elvis a murit din cauza unei supradoze.
Vinzi imaginea ta, te joci cu ea, iti joci constiincios rolul, dar intr-un final, undeva, sub straturile de fond de ten si de minciuna zilnica in care traiesti, se ascunde inca omul. E acolo, dar il tii pentru tine, il tii pentru momentele in care esti singur, cu gandurile tale sau pentru atunci cand te suna mama si iti spune: Nu s-a terminat turneul sa vii acasa? Imi e dor de tine!
Oameni buni, cum putem noi sa vindem oameni? Nu s-a inchis piata la ora asta ca sa veniti acasa? Imi e dor de voi!